Vreau să fiu preşedinte. De complex. Nu! De complet. Nu! De ţară. Ba de CSM! Sau de scară de bloc, numai să nu fiu procuror.

Sau vreau şi procuror, că mă apără nea’ Traian şi de ploaie şi de vânt: e tata meu! Eu vreau, vreau să conduc.

Îmi revin din visul urât: sunt Oskar prostul, nu mai vreau nimic, vreau să-mi simt libertatea şi să-mi bat toba. E toba mea băi infractorilor, da? Atât mai am, sparge-v-aş timpanele cu tot cu poliţia voastră politică! Într-o bună zi vă veţi pierde echilibrul dat de „integritatea” luptei împotriva „corupţiei” şi atunci vă veţi face avocaţi cinstiţi… şi veţi putea să faceţi politică transparent. Doar că vă veţi mânca între voi, vă veţi hăitui unii pe alţii, nu veţi scăpa niciodată de voi. De urletul meu nu va mai fi nevoie nici măcar pentru tine Dainăleţe, pentru că pe tine te vor devora ceilalţi proşti, de te-au trimis la drum, de te-ai făcut tu frate cu dracul ăla chior.

Bă, dă-te dracului, să nu zici că eşti fiu-său?!