Noile discuţii pe tema „Cum să mai futem românii să plătească taxe, ca noi să o belim în continuare prin ministere” a ajuns şi la profesiile liberale. Empatia, un sentiment rar întâlnit la avocaţi, ne face să ne gândim cu milă la alţi colegi liberali (nu penelişti, să ne înţelegem). Dar, evident, ne doare mai mult furtul din buzunarul nostru decât ăla din buzunarul lor.

Cică tătă lumea, hai cu banu ca şi cum am fi salariaţi. De acord, dar atunci toată lumea, hop, pe statele de plată ale unebereului. Pentru că atunci când e nevoie de noi trebuie să fim participanţi la actul de justiţie, nu obstrucţionişti ai lui (dă-vă dreacu de ciobani cu excepţiile voastre de cameră (pr)eliminară), în rest, putem să mergem să ne sujem dejetele după ce ni le-am băgat în zahăr (oricum, toată lumea ştie, cu zahăr se poate trăi – exclusiv cu!), suntem de acord să ni se fută un nou şut în coae (uter, pentru doamne şi domnişoare ca să nu se simtă marginalizate) şi să devenim salariaţi. Cu nişte condiţii (că doar acuma putem să ne facem sindicat şi să negociem contractul colectiv de muncă):

1. Programul e de la 8-16 sau 9-17 (cu pauză de masă). Asta înseamnă că dacă la 17 nu a încheiat procurorul de audiat sau judecătorul de condamnat ne ridicăm frumos închidem ghişeul şi o tulim acasă. Şi mâine e o zi. Uaţ dă raş?

2. Dacă ne îmbolnăvim, stăm acasă. Fără obligaţii de substituiri. Doar suntem angajaţi. Îl arestaţi după ce ne trece gonoreea. Sau criza de glaucom anal (în traducere, nu ne vedem curu’ venind la lucru).

3. Chiar angajaţi tot facem parte din sistem. Vrem 38 de zile de concediu de odihnă ca toţi magistraţii. Şi în timpul ăsta toate dosarele permanente stau (că ălea de urgenţă le iau cei care nu sunt în concediu). We don’t give a fuck about them! Suntem bugetari, ce pula lu’ Ponta?!

4. A, şi vrem şi noi chiria plătită, că nu suntem din judeţ sau nu avem bani să ne luăm un apartament. Că, dacă statu’ dă, noi de ce să nu luăm. Doar apartamentele cu cinci camere sunt pe mama şi tata.

5. Bineînţeles, vrem salariul în mână, net, să plătească unebereul toate contribuţiile, plus: chiria pe sediu sau rata la credit, consumabilele, telefonul de serviciu, secretara, contabila etc.

Eu zic că o să fie fain. Voi?

PS: Şi faceţi dracu’ unebereu’ ăla instituţie de stat în subordinea ministerului justiţiei. Sau şi mai bine, în subordinea Parchetului general. Doar tot procurori suntem şi noi, nu? Dar ai apărării.

(sursă foto)