Colegul Loieru’ a aflat pe surse ce s-a întâmplat la examenul de primire în profesia de loier. Faza pe ţară, proba eliminatorie. Şi promite că vă ţine la curent dacă situaţia evoluează spre naşpa.

No… nimic nu-i mai plăcut decât să n-ai examene şi să te uiţi la alţii cum transpiră. Îmi aduc aminte că în perioada mea de glorie, mergeam în restanţe doar din două motive.

În primul rând, trebuia să-mi iau şi eu examenele ca şi ăi’ mai deştepţi de vând acum conserve la ABC-uri. Dar, pe lângă asta, mă gâdila la buna dispoziţie atunci când mă trezeam intempestiv să pun lumii întrebări din penal la examenele de civil şi întrebări de civil la examenele din penal. Asta doar să văd cum ochii lor ajung ca în filmu’ Total Recall (ăl vechiu’). Geniile vizate aveau mereu impresia că au uitat să citească vreo parte din materie şi fierbeau instant – ca supa la plic – întrebând cu disperare dacă leziunea este vreo cauză de nepedepsire.

Revenind. Nu a trecut bine sesiunea de restanţe la INM şi deja INPPA-ul şi-a deschis porţile pentru doritorii de straie preoteşti. A venit prietena mea acasă şi mi-a transmis cu o oarecare ruşine că a făcut doar peste 80 de grile. Am fost extrem de dezamăgit, dar mi-am luat inima în dinţi şi m-am hotărât să-i mai dau o şansă. Pe urmă am intrat pe un forum ce se vrea juridic (avocado-net) şi m-am crucit. De mai multe ori. Au fost persoane ce n-au trecut pragul iar acum şterg virtualmente preşul cu ăi’ de n-au făcut grile şi pentru paralimpici – cu afecţiunile localizate mai sus de zona gâtului.

Exemple de muritori ce tre’ musai excluşi din viaţa socială.

Unu. Era un individ ce se plângea de proasta organizare pe motiv că n-a primit decât o sticlă cu apă iar bomboanele oferite de organizatori la intrare se lipeau de dinţi. Îmi şi imaginez cum mesteca el bomboana în timp ce umplea cerculeţu’ cu grila 2 şi dintr-o dată neuronu’ o făcut hernie de disc. Numa’ peste un loier care s-o dus pentru apă la examenu’ de primire în profesie să nu dai. Ori dacă dai, încearcă să-l plăteşti în bomboane. Poate ţine.

Doi. Altu’ se plângea de faptu’ că organizatorii au fost într-atât de hăbăuci încât nu au dat ciorne. Ăsta da viciu de procedură. Cum zeii dreptului să nu dai ciornă la copii? E ca şi cum i-ai lăsa pe miliţieni fără caschetă. Adică, îi laşi fără obiect de joacă atunci când realizează că nu-şi pot depăşi condiţia. Trist.

Trei. Se dădea unu’ cu capu’ de pereţi cum că a făcut doar 62 de grile pe motiv că legiuitoru’ grilelor o apreciat că instanţa are de a face nu cu inculpaţi, ci cu învinuiţi. Îi recomandăm respectivului să-şi folosească Iphone-ul şi la altceva decât la făcut poze în faţa oglinzii şi să încerce să vadă cât face 62+1.

Sincer, aştept cu nerăbdare runda a doua de frustrări nelegitime din partea unora ce nu respectă termenii contractuali cu natura. Şi aici mă refer îndeosebi la faptu’ că ne consumă oxigenu’ fără să dea nimic la schimb. De parcă am discuta despre categoria actelor dezinteresate.

Partea tristă este că deşi va exista o cvasi triere, tot ne alegem cu carne de tun pentru noul sezon. Dar aci, discutăm deja despre modalităţile de examinare. Iar asta este o altă poveste.

Am zis!

PS: Revenim, după ce INPPA închide porţile, cu un material in extenso.