Să tragem aer în piept şi să încercăm să ne calmăm puţin: orice stat are dreptul de a graţia sau amnistia, măcar la răstimpuri, din raţiuni umanitare dacă nu din alte considerente. Mai ales într-o ţară cu grad de ocupare a penitenciarelor de 157%. De asta există articolele alea în Codul Penal, nu doar ca să aibă puşlamalele mai multă materie pe cap la examene.

157%, vă daţi seama. E mai mare concurenţa la „facultate” decât la facultăţi. În timp ce Suedia şi Olanda închid penitenciare din lipsă de clienţi, noi n-avem bani să construim altele noi, care sunt de la mijlocul secolului XIX. Vintage, cum ar veni.

Acum să începem să ne enervăm legitim, cu temei. Vă dăm doar trei, că proiectul e aşa de scurt (7 articole) că puteţi să le găsiţi şi singuri pe restul.

1) Ordonanţă de urgenţă, băieţi? Serios? Nu de asta avem Parlament proaspăt ales, majoritate nouă şi legitimă, nu de asta au ieşit oamenii la vot, să fie reprezentanţi? Nu puteaţi să scoateţi fiţuica asta şi să o treceţi prin Parlament, măcar de ochii lumii? Despre urgenţă nici nu mai trebuie vorbit, toate guvernele postdecembriste au scuipat ougeuri ca Victoraş Iacob în meciurile de cupe europene.

Şi, dacă tot suntem aici, art. 2 din Legea nr. 546/2002 arată că „Graţierea poate fi acordată individual, prin decret al Preşedintelui României, potrivit art. 94 lit. d) din Constituţia României, sau colectiv, de către Parlament, prin lege organică, conform art. 72 alin. (3) lit. g) din Constituţie.”

Chiar dacă o ordonanţă de urgenţă are valoare de lege, fie şi organică, Guvernul nu e Parlament, cel puţin ultima dată când am verificat.

E cam cum ne-am apuca noi să scriem legi pe şerveţele de crâşmă şi am da şpagă la Monitorul Oficial să ni le publice, e la fel de legal. Şi organele noastre sunt mai abilitate decât ale lui Grindeanu şi Dragnea, că suntem ceva mai tineri.

2) Se graţiază integral pedepsele de până la 5 ani inclusiv, cu excepţia recidiviştilor şi a ălora de-au făcut nasoale. Singura condiţie e să achite într-un an de la eliberare prejudiciul. E o listă lungă cu nasoale, printre care incestul şi evadarea.

Deci, v-aţi prins: sexul cu sora şi fuga dintr-un penitenciar prea plin şi vechi, care se dărâmă peste tine şi unde eşti ţinut ca un animal, sunt la fel de grave ca omorul, violul şi luarea de mită.

3) Gravidele, cei cu copii sub 5 ani în întreţinere şi cei peste 60 de ani sunt iertaţi automat de jumătate de pedeapsă, indiferent dacă achită sau nu prejudiciul într-un an.

Sună logic? Chiar este. Mai ales că băieţii care dau tunuri grave sunt în general cei cu experienţă de viaţă şi vârstă serioasă.

Şi aici ajungem la partea şi mai simpatică: gravidele, cei cu copii mici şi cei încă în putere, dar bătrâni în opinia guvernului, sunt scutiţi de jumătate de pedeapsă indiferent ce infracţiuni comit.

Nu ştiu dacă aşa au vrut sau sunt prea imbecili să coreleze trei alineate ale aceluiaşi articol, dar asta le-a ieşit.

E dureros nu atât faptul că se profită de nişte instituţii din Codul Penal ca să iertăm cu dedicaţie băieţi deştepţi, ci mai ales că aia care ar putea vorbi împotriva demersului au în prezent ei înşişi probleme cu legea şi sunt mânjiţi.

România e un stat eşuat, care n-are bani de şcoli, spitale şi puşcării, în care ăia care susţin graţierea sunt mafioţii răi şi ăia care susţin „statul de drept” sunt mafioţii buni.