Mizeriile legate de dosarul Gala Bute sunt cunoscute de foarte mulţi ani, de pe vremea când Tolontan avea energie cât pentru toată presa română şi coaie cât pentru toţi procurorii din ţară. Aşa că niciun om rezonabil nu se îndoieşte de faptul că Udrea ar merita să-şi răcorească genţile prin pivniţe o vreme.

Dar la fel de neîndoielnic pentru ochiul atent e şi faptul că, la fiecare schimbare de putere, parcă se răstoarnă coşul cu rufe murdare şi alea care erau pe fund ies la suprafaţă, în toată splendoarea lor mizerabilă. E vorba de dosare, desigur, revizuite cu dedicaţie. Chestia e că serviciile, care se ocupă mereu de răsturnat coşul cu rufe, au ignorat de data asta că n-au de a face cu un simplu corupt, ci cu întâia ţaţă a naţiunii. Şi mai amuzant decât atât: Udrea a avut, probabil, grijă să înregistreze destule gâfâieli, icneli şi poticneli ale aparatului represiv de stat, pe fond de bârfe, şmenuri, orgii.

Trăim într-o ţară semi-bananieră, într-o democraţie originală, altfel scandalul imens ar fi răsturnat serviciile şi ar fi dat, poate, în sfârşit şansa naţiunii să se clădească pe baze fireşti, chiar dacă bobârnacul a fost executat de unul dintre cei mai corupţi şi reprezentativi oameni ai sistemului.

Ok, dar de ce e asta de bine, veţi zice? Pentru că, dacă tot n-avem justiţie independentă încă, măcar să privim spectacolul fantastic făcut de răfuiala a doi balauri în zbor. Şi mai ales, să ne rugăm ca leşul celui răpus să nu ne cadă în cap.

(Sursă foto)