Tăt vedem pă Facebook lume peste lume dând pe micul ecran (de Iphone ori Android) topuri legate de cărţile citite sau răscitite ce le-o modificat ADN-ul. Suntem oarecum şocaţi. Lumea chiar citeşte? *ahem *ahem.

Să fim serioşi… dacă toţi studenţii sunt în realitate atât de studioşi nu ar scrie miau ca pisica mai tăt timpul. Şi nu ar mai pierde atât de mult vremea pe Facebook. Pentru că ar citi. Şi chiar dacă pare extrem de dificil de acceptat, atunci când citeşti nu poţi să îţi dai tot timpul check in în locaţii diferite. Pentru că nu poţi. Cei care citesc înţeleg. Cei care nu citesc şi scriu în aceste momente pe Facebook top 10 cărţi ce i-o speriat în viaţă o să se frece-n ochiu minţii fără să înţeleagă această afirmaţie lipsită de subtilitate.

Revenind. În realitate nu sunt tăţi ăştia chiar aşa de studioşi. Mai degrabă a devenit cititul în ultima vreme un fel de hipstereală. Înainte erai looser şi aragaz cu patru ochi dacă stăteai cu ochii în cărţi. Acuma e la modă. Aproape că nu mai există selfie pă Facebook în care să nu se afle o carte de beletristică ori de specialitate în background. Aşteptăm momentul ăla în care vom vedea un selfie în club unde Nietzsche o să fie aşezat pe bar. Sub o Piña Colada.

Să nu fim prost înţeleşi. Nu zicem că asta e de rău. Efectul e similar celui cu bucketu de gheaţă. Mesajul care merge mai departe e următorul: e sexy să stai în preajma cărţilor. Ceea ce nu e rău, nu? Problema este că degeaba ne facem poze cu ele dacă nu le şi citim. O să înceapă cartea să se vândă iar. Bibliotecile o să fie iar pline. Dar mintiucile în continuare goale. Aşa am ajuns de altfel să mimăm şi Justiţia. Ea pare echitabilă. Pe hârtie. Aşa e brandul. Dar în realitate, această idee e precum topul analizat mai sus. Fictivă.

Dincolo de asta, ne-am gândit să facem şi noi un top. Dar nu cu cărţi. Pentru că nu vrem să aflaţi cât de mult ne place noua Degeţica. Vrem totuşi să evidenţiem 10 momente.

TOP 10 momente

1. Atunci când trebuie să ne privim clientul în ochi şi să-i spunem că a fost condamnat pentru lipsă de probe;

2. Atunci când privim instanţa de judecată în ochi fără să observăm vreo sclipire… de orice fel;

3. Atunci când ne auzim colegii vorbind muţănii din ălea de ne vine să ne lăsăm de meserie…

4. După care îi auzim pe coridoare spunând cât de proşti sunt ăia de n-or înţeles nimic, moment în care ne vine să-i lăsăm reci ca berea;

5. Atunci când ne aducem aminte de facultă şi regretăm că am pierdut prea mult timp la cafele pe holurile bibliotecilor, în loc să explorăm în profunzime rafturile puse la dispoziţie de aceasta…

6. După care realizăm că există lucruri pe care nu le mai poţi remedia. Precum timpul pierdut în facultate cu prostii absolut irelevante.

7. Atunci când realizăm că puteam să fim de 10 ori mai buni decât suntem în prezent, dar nu suntem deoarece ne-am crezut de 10 ori mai buni decât am fost, ceea ce ne-a îndemnat mai degrabă spre stagnare decât spre progres.

8. Atunci când realizăm că ne îndreptăm spre o lume în care sentimentele vor dispărea, urmând a ne duela doar în al nostru şi în al lor ego.

9. Atunci când se termină ziua şi vine noaptea. Şi ne dăm seamă că după noapte nu se întâmplă nimic spectaculos. Doar se reia ziua. Aceeaşi zi. The same old same.

10. Atunci când vorbim cu entuziasm. Şi ne dăm seama că am vorbit în gol. Şi stăm pe gânduri dacă trebuie să depunem eforturi pentru redobândirea entuziasmului pentru data viitoare.

Şi… ar completa Robi Ciobanu…

11. Atunci când ne uităm pe Facebook şi vedem cel puţin un selfie realizat în faţa sobei de teracotă ce adună de 10 ori mai multe aprecieri decât orice muţănie scrisă de noi vreodată.

Priceless.

Sursa foto: undeva de pe net. Nu ne aparţine.