Constatăm că e şi vacanţa asta bună la ceva, mai bine zis la răsfoit clasicii dreptului românesc. Aşa fiind, astăzi, dacă ne este permis, inaugurăm rubrica: clasici în viaţă (sau nu). Am aflat, cu mândrie patriotică în corduri, că înainte totul era mai frumos şi mai înălţător, nu ca acum. De fapt, nu ni s-a spus asta expresis verbis, dar ne-a fost uşor să tragem o astfel de concluzie. Nu vrem să fim dictatoriali şi să vă impunem concluzia noastră, aşa că daţi-ne voie să cităm, poate în exclusivitate, pentru dumneavoastră:

Din Capitolul: Omul, suprema valoare socială a orînduirii socialiste

Omul este principala forţă de producţie a societăţii, el pune în mişcare varietatea de maşini, agregate, instalaţii proprii societăţii moderne, este creatorul bunurilor materiale, mintea sa îndrăzneaţă se avântă spre culmile cunoaşterii; oamenii muncii sunt făuritorii istoriei. Tot persoana umană este şi destinatarul bogăţiilor create de societate, înfrumuseţarea şi îmbogăţirea vieţii sale de fiecare zi fiind scopul întregii politici de construire a societăţii socialiste şi comuniste. […] Este drept că o dată cu împărţirea societăţii în clase antagoniste, ocrotirea persoanei umane s-a redus mai mult la apărarea membrilor clasei dominante şi mai mai puţin la apărarea celor exploataţi. […] Orînduirea socialistă, expresie autentică a voinţei poporului, constituie cea mai umană societate. Grija faţă de om, de traiul său material şi spiritual stă la baza întregii politici a statului socialist. Eliberarea de exploatare şi asigurarea zilei de mîine a restituit persoanei umane întreaga sa demnitate, a dat conţinutul libertăţii umane, a ridicat pe o treaptă superioară valoarea persoanei umane în societate. Legea penală română reflectă din plin aceste cuceriri.

G. Antoniu, M. Popa, Şt. Daneş, Codul penal pe înţelesul tuturor, Editura Politică, Bucureşti, 1970, p. 158-160.

Stimaţi tovarăşi, aşadar, cu lacrimi în ochi ţinem să mulţumim arhivei penale a biroului nostru de avocatură care ne-a furnizat această cugetare de un înalt spirit tovărăşesc.

Fiindcă nu ne permite spaţiul de antenă, urmând ca în scurt timp să intre colegii cu emisiunea în limba maghiară, vă sugerăm ca, dacă v-am incitat microbul lecturii cu citatul de mai sus, să lecturaţi şi capitolul: Republica noastră, patrie iubită, din aceeaşi nestemată a bibliotecii de drept penal, iar dacă timpul vă presează şi pe dumneavoastră ca pe noi, cel puţin subcapitolele: Dragostea de patrie, cel mai înălţător sentiment şi Cum arată trădătorii de patrie şi metodele lor.

Daţi-ne aşadar voie să încheiem cu tradiţionalul: Am cravata mea, sunt pionier…