O venit azi la birou o colegă cu o plasă de lacrimi pe motiv că o mers la examenul de intrare în profesia loierească şi n-o fost tare bine. Cică s-o trezit nu ştiu ce entităţi extrem de inteligente să dea nişte subiecte de rahat. Şi pentru ca meniul să fie complet, baremul a fost de râsul curcilor.

Pentru a nu oferi acestui subiect o importanţă mai mare decât merită, ne vom referi doar la punctul unu de teorie de la drept penal material. Cică aiesta o sunat ceva de genul “Concursul real de infracţiuni în cazul persoanei fizice. Noţiune. Condiţii de existenţă. Feluri.” Simplu, nu?

În primul rând, tragem atenţia deştepţilor care o făcut subiectele că noţiunea feluri se foloseşte între mese. Adică felul unu, felul doi, etc. În limbajul academic există noţiunea de clasificare. Dar no. Hai să treacă. Să nu zică lumea pe urmă că ne-am trezit tocmai noi ciobanii să comentăm.

Dar nu asta o fost problema. În esenţă, subiectul e ridicol de uşor. Ar putea să îl rezolve până şi cel mai bolovan non-avocat din baroul paralel. Ce a fost de rahat în tătă ecuaţia asta o fost baremul.

Cică la felurile ălea trebuia să menţionezi şi de concursul real cu conexitate topografică şi cel cu conexitate cronologică. În momentul în care am citit asta, am pus tăţi mâna pe telefon şi ne-am sunat prieterii procurori să le zicem “uite mă ce râd ăştia de voi!”.

Ce conexitate topografică prieteni? Ce conexitate cronologică? Probabil nu consumaţi zilnic 2 litri de apă şi v-a lovit seceta. Mă şi gândeam cum o să cer restituirea cauzei la parchet pe motiv că nu s-a reţinut faptul că în speţă există o conexitate topografică. Şi în momentul în care instanţa îşi scoate ochii din orbite numa şi numa pentru a mă vedea mai bine, să spun că în rechizitoriu nu s-a spus nimic nici despre conexitatea cronologică.

Amu no. Noi înţelegem că s-a trezit la un moment dat nea Mitrache şi a scris o carte. Dar asta nu înseamnă că trebuie să dăm la examen tăte inepţiile.