Ieşitul în stradă nu e neapărat sportul nostru favorit. Preferăm argumentele dintr-o discuţie în locul scandărilor sau pancartelor. În primele zile ale protestului am încercat să vă facem să înţelegeţi că nici manipulărilor „pozitive” nu e bine să le dai crezare. Alegem tot timpul argumentele care ne convin. De aceea, e bine să-i ascultăm cu atenţie pe cei care n-au niciun interes să mintă. Presa, oricât de mult şi-ar dori să fie imparţială, dacă nu ţine cu stânga sau dreapta, ţine cu vocea publicului. Din audienţă trăiesc, audienţa trebuie hrănită şi cu opinii pe care vor să le audă. Informaţiile imparţiale sunt plictisitoare, nu-ţi dau sens vieţii care e de obicei monotonă.

La început de Odiseea OUG 13 am încercat varianta „haideţi să vă zicem juridic cum e corect şi de ce ar trebui să ne calmăm”. Chiar dacă modul de legiferare „noaptea, ca hoţii” era un reproş valid, voiam să fie clar pentru toată lumea faptul că fondul problemei nu este acesta. Lumea era deja în stradă, însă. Aşa că am ieşit şi noi, să vedem cum e şi în tabăra celor care „nu neapărat se pricep la drept”. Şi am înţeles că de fapt în stradă nu mai e neapărat vorba despre o discuţie juridică. E o revoltă masivă împotriva unui mod de a face politică, neschimbat de 27 de ani (poate cu mica intermitenţă de transparenţă din perioada Cioloş).

Evident că strada nu poate spune că a fost înşelată în încrederea acordată la vot, pentru că marea ei majoritate nu a votat cu PSD-ul (sau nu a votat, punct). Evident că pare un protest cu tentă politică. Şi este. Pentru că şi a nu fi de acord cu cine guvernează şi cum guvernează este tot o opţiune politică (nu e necesar să fi PNL-ist sau USR-ist). Evident că au fost proteste organizate şi nu spontane. Nici n-a susţinut nimeni vreodată că n-ar fi organizate, au fost chiar foarte bine organizate, sincronizate. Dar nu de Soroş, Johannis, PNL, USR sau oricine altcineva, ci de tehnologie, de social media, de „azi cântăm imnul”, „azi aprindem lanternele să se sperie Cristoiu” etc.

Strada are dreptate. Strada are dreptate şi când greşeşte. Pentru că, după vot, protestul paşnic în stradă este al doilea mod de a-ţi arăta nemulţumirea. Nu contează că pentru fondul unei probleme sau nu, că ai toate noţiunile fondului la tine sau nu, că feelingul tău îţi spune să protestezi pentru că guvernanţii ţi se par nişte mişei, nu contează. Chiar nu contează motivul.

Şi chiar dacă tirania majorităţii a fost reflectată în vremurile ăstea în fel şi chip (dar preferata mea e: „Eat shit, millions of flies can’t be wrong”), tind să cred că atunci când 600.000 de români ies în stradă, trebuie să-ţi pui ca politician (şi aici mă refer la toţi politicienii) foarte serios întrebarea: ”De ce?”

PS: Textul e scris la persoana a 2-a plural, dar opiniile sunt ale lui Robi, nu ale redacţiei.

(sursă foto)