La drept vorbind, aveam de gând să discut despre legea „dării în plată”, care ar fi avut mare impact dacă nu s-ar fi impactat la rândul ei de corpul impasibil al preşedintelui. Apoi am vrut să scriu despre mârşava intenţie de restricţionare a numărului de câini/stână, fapt cu care noi, ca popor de ciobani în general, şi mai ales noi în redacţie, în special, nu putem fi de acord decât peste trupurile noastre reci.

Dar uite că Legiuitorul™ loveşte de data asta în ceva cu adevărat sfânt pentru român: în dreptul de a fuma nestingherit în crâşmă.

Să începem cu începutul: conform unui sondaj I.R.E.S. din 2011 disponibil aici (mai recent mi-a fost lene să caut), trei sferturi din români nu fumează, procentul fumătorilor zilnici fiind abia de două ori mai mare decât încrederea în fostul guvern. Se pare că în sud se fumează mai mult decât în restul ţării, de unde şi expresia „a fuma ca (sau) cu turcii”.

Nu doar că trendul e vizibil descendent faţă de anii trecuţi, când singurele locuri în care nu se fuma erau saloanele de la boli pulmonare şi sălile de judecată, dar se pare că 82% dintre români s-au declarat deranjaţi de prezenţa fumătorilor în locurile publice.

Această situaţie nu putea fi lăsată aşa, această turbulentă minoritate care insista să se exhibe public trebuia eradicată.

Avem o grămadă de drepturi constituţionale – la viaţă, la ocrotirea sănătăţii, la munca barmanilor, la libera circulaţie a nefumătorilor în crâşmă, la igiena sensibililor în crâşmă şi la protecţia copiilor în crâşmă, care se cereau toate imperios protejate, astfel că gata şmecheria după previzibila promulgare. Căci aici se pare că avem consens între partide şi nu e o treabă „colorată” politic. Am vrut aici să citez declaraţiile unor lideri politici, dar nu încărcăm o analiză juridică serioasă cu astfel de surse triviale.

Ştiu că nu o să citiţi proiectul de modificare a Legii nr. 349/2002, în forma adoptată de Legiuitor™, aşa că m-am sacrificat pentru voi. Să vedem prima dudă, de la art. 3, alin. (1): „Se interzice complet fumatul în spaţiile publice închise, spaţiile închise de la locul de muncă, mijloacele de transport în comun, locurile de joacă pentru copii, cu excepţia celulelor pentru deţinuţi din penitenciarele de maximă siguranţă”.

Aveţi ghinionul să ieşiţi la ţigară prin cartier, iarna târziu sau pe fulgerătură, când nu e picior de progenitură prin zonă, dar sunt vreo două bănci şi-un tobogan roşu-pompier? Ghinion, chiar dacă nu e spaţiu închis şi nu cancerizaţi pe nimeni în afară de propria persoană, luaţi amendă. Dar nu-i nimic, dacă sunteţi deţinut la maximă siguranţă, e ok, drepturile şi libertăţile trebuie respectate măcar acolo.

Apoi, la art. 3, alin. (3): „Fumatul este interzis complet în baruri, cluburi, discoteci, cafenele, restaurante şi în alte unităţi de alimentaţie publică.” Auleu, ce dor, ce chin, ce jale. Păi ce o să facem, se ajunge la baruri segregate, strict pentru fumători? De-asta am murit noi la Apartheid?

Şi acum ţineţi-vă bine, stimaţi liceeni şi studenţi: „Se interzice comercializarea cu amănuntul a produselor din tutun la o distanţă mai mică de 250 metri faţă de orice punct de acces în spitale şi unităţi de învăţământ.” Păi la câte facultăţi particulare sunt în ţara asta, e clar că trebuie implementate linii de transport în comun strict pentru aprovizionarea cu tutun din suburbii. Autobuze şi tramvaie pe care nu se fumează, desigur.

Dincolo de glumă şi de argumentele pro şi contra, trist şi sinistru este că, după tragedia din Colectiv, aşteptata reformă administrativă şi legislativă, eradicarea corupţiei şi tot tacâmul s-au dus pe apa Sâmbetei. Am primit în schimb doar interdicţia fumatului în spaţiile publice. Aşa, ca măcar anul viitor, periculoşii fumători să nu mai dea cu artificii în majoritatea nefumătoare, să ardem iar ca potârnichile.

PS: Şi dacă Legiuitorul™ are voie să fie „poetic”, noi de ce nu am avea voie. Doar e la subiect:

După ce vom fuma

O să ajungem să ne fumăm toată
mobila din casă
o să ajungem să fumăm tablourile,
computerul şi sticla de geam
vom fuma canarul şi afişul rămas,
vom fuma cărţile şi uitarea
ne vom fuma amintirile, lumina
veiozei şi cutremurul de pămînt
vom fuma calendarul
şi după ce vom fuma tacîmurile
şi vederea, după ce vom fuma faţa
de masă şi degetele ca nişte lumînări
vom aprinde liniştiţi o ţigară.

Ion Stratan

(Sursă foto)