Nu că nu ne-am fi obişnuit, cred că pentru toată lumea intră deja în categoria Aşa, şi?!, însă e interesant noua discuţie care se poate purta pe recenta condamnare Creangă c. România. Toată lumea cunoaşte practica parchetarilor de a te invita la declaraţii, ca după o audiere şi încă 5-8 ore de stat pe coridoare de DIICOT şi DNA să te reţină, fiindcă, după cum ştim cu toţii, noaptea e un bun sfătuitor şi doar la asemenea ore târzii te poţi decide dacă emiţi sau nu o ordonanţă de prizonierat pe 24 de ore.
Suntem siguri că ne facem speranţe deşarte dacă am crede că, în urma acestei condamnări, se va schimba ceva în practica anchetatorilor. Ce putem să înţelegem e că avem de-a face cu o tactică de anchetă. Ce ştim, având în vedere Creangă, că ea contravine CEDO.
Dl. Cioloş ne spune că sunt fonduri europene accesibile pentru trasul firului de internet la sate şi comune. Cred că efectul secundar al broadbandului rural va fi cultivarea porumbului prin wireless, dar nu pe ogor, ci în FarmVille.
Prin penitenciare s-ar fi făcut nişte percheziţii să se vadă cine are şi cine n-are mobil. Suspiciunea era că telefoanele erau folosite de cei privaţi de libertate pentru a comite înşelăciuni. Totul a pornit, când gardienii de la Slobo-zia s-au plâns că primeau frecvent telefoane anonime în care erau anunţaţi că: „În celula X se face sex neprotejat”. Or, în mod evident, aşa ceva e interzis într-un penitenciar de maximă siguranţă.
Vă dorim să aveţi parte de tot ce ne doriţi şi voi!
