Vreau să fiu judecător. Sau procuror. Sau avocat. Poate notar. Dacă nu… executor judecătoresc. Ceva tot am să fiu după terminarea facultăţii. Nu mă văd la 30 de ani un om trist care nu are ce să facă cu viaţa lui. Mă văd într-un city break. Stând la o terasă cu o cafea în faţă. Privind spre o mare ori un munte. Iar asta, weekened de weekend. Descoperind lumea. Pas cu pas, ţară cu ţară, continent cu continent. Deoarece îmi permit. Câştig bine pentru că sunt judecător. Sau procuror. Sau avocat. Poate notar. Dacă nu… executor judecătoresc.

E sâmbătă. 10 dimineaţa. Tocmai ce m-am trezit. Peste o săptămână începe sesiunea. Singurul lucru bun e că după sesiune mai este puţin şi începe un nou sezon din Game of Thrones. Încă puţin, adică mai sunt câteva luni. Dar trec repede. Aşa cum a trecut acest semestru. Lumea te întreabă de ce citeşti doar în sesiune şi nu o faci în timpul semestrului. Dar lumea nu pricepe. Timpul zboară. Ieri parcă am fost în primul an de facultate. Şi imediat o termin. Uneori am impresia că am deschis cartea de civil în primul an şi după ce am terminat de citit din ea mi s-a spus că nu citesc ce trebuie pentru că în anul III sunt alte materii.

Azi mi-am propus să fiu foarte productiv. Doar că m-am trezit la ora 10, iar introspecţia de dimineaţă a durat o oră. Sunt încă în pat. E 11 dimineaţa. Sunt foarte obosit. În fiecare dimineaţă mă simt mahmur deşi nu beau în fiecare seară. E o oboseală acumulată şi nu înţeleg care e sursa. Dacă aş mai dormi puţin ziua ar putea să fie cu adevărat productivă.

Alarma sună din nou. E 12 dimineaţa. Tot ce pot să fac este să mă întind după Iphone. Îmi scot un picior de sub plapumă şi îl arunc în frigul din cameră. Iau telefonul şi introduc parola. Nu o gândesc dar intru pe Tinder direct. E bine să îţi începi dimineaţa dând de două ori la stânga şi o dată la dreapta. Mai nou cunosc doar mişcarea înspre stânga. Nu ştiu de ce. Poate din cauză că încep să mă gândesc că sunt în anul III şi nu sunt într-o relaţie. Am fost. Cu o colegă de facultate. Oribil. Nu recomand nimănui. M-am trezit într-o dimineaţă, m-am uitat la ea în timp ce dormea şi am luat decizia să ne despărţim. Era la fel de interesantă ca şi atunci când era trează. Ne vorbeam. Despre drept şi facultate. Toată ziua. Şi ne uitam la filme. Toată noaptea. Asta atunci când nu ieşeam cu alţi colegi de facultate. Şi ajungeam să discutăm despre drept şi facultate în oraş.

Îi propuneam să gătim ceva. Să mergem să vedem un loc nou. Îmi spunea că are de învăţat şi este foarte obosită. Dar după ce posta pe instagram câteva poze cu cărţile din care se făcea că citeşte, nu se mai dezlipea de telefon. „Hai să vezi ceva” îmi spunea din când în când. Ceva filmuleţ cu un căţel ori ceva stupid în general.

A fost interesantă prima zi de singurătate după 2 ani de plictis. După care am realizat că nu e tocmai floare la ureche să găseşti pe cineva interesant. Şi m-am panicat. De acolo am început să dau în stânga şi în dreapta pe Tinder. Doar că am realizat că lumea în general e foarte interesantă. Până ajungi să realizezi că prima zi de singurătate e cu mult mai interesantă decât 2 ani de plictis. Plus că nu pot să fiu cu oricine. Doar o să fiu judecător ori procuror. Sau avocat. Sau notar. Dacă nu… executor judecătoresc.

E ora 13. Cred că ar trebui să mă ridic din pat pentru a lua micul dejun. Imediat după ce mănânc mă voi pune să învăţ. Îmi propun două ore de studiu, după care o pauză de 40 de minute pentru relaxarea creierului. Şi aşa mai departe. În timp ce mănânc micul dejun citesc fluxul de ştiri. Pe Facebook. E bine să fiu informat. Îmi sar în ochi poze cu colege de facultate. „Cine îşi face selfie la ora 11 dimineaţa într-o zi de sâmbătă?” mă întreb retoric în timp ce dau like. Dând scroll o văd şi pe fosta mea prietena. Pare să aibă o viaţă interesantă şi să fie fericită. Acum e cu un alt coleg de facultate. Îmi aduc  aminte cum îmi spunea că e un idiot ce nu o să fie capabil să termine facultatea. Acum îi face poze în timp ce învaţă împreună.

Nu ştiu cum dar s-a făcut ora 15. Plec din bucătărie şi merg în cameră să învăţ. Iau cartea de contracte. Sunt groaznic de obosit. Nu ştiu dacă voi putea să mă concentrez. Fac eforturi să citesc 15 pagini. „Mai citesc puţin şi fac o pauză pentru că simt că nu mai asimilez nimic”, îmi spun eu în timp ce cu o mână dau click pe ecranul telefonului mobil pentru a vedea ce s-a mai întâmplat prin lume. După încă 15 minute de citit închid cartea şi deschid laptopul. „Oare la ce să mă uit?” mă întreb eu în timp ce duc mâna la gură pentru a acoperi căscatul. Îmi pun un episod din Prison Break şi sunt captivat. După al 4-lea episod mă uit la ceas.

S-a făcut ora 20. E deja seară. Încep să mă gândesc dacă nu cumva aş putea să citesc doar din cursul de ID şi să las tratatul. „Nu scria nimeni cursul de ID dacă nu puteai să îţi iei examenul cu el, nu?” mă întreb retoric sub formă de încurajare. Pentru că sunt foarte obosit îmi propun să citesc puţin din cursul de ID după care să mă relaxez în continuare uitându-mă la Prison Break. „Mă trezesc mâine dimineaţă şi învăţ toată ziua”, îmi spun eu în timp ce îmi iau laptopul sub braţ şi mă deplasez spre pat. „Sau mai bine nu mai citesc azi nimic”.

Au trecut încă doi ani. Am terminat facultatea. Nu sunt nici judecător, nici procuror. Am făcut 64 de grile la INM. Majoritatea controversate. Am încercat să intru şi în Barou dar am făcut 75 de grile, din care doar 9 la contracte. Se pare că nu a fost suficient să citesc doar din cursul de ID. Este oricum stupid să nu intri în Barou din cauză că nu ai făcut minim 10 grile la fiecare materie.

Am ajuns iar să fiu cu fosta mea prietenă. Am preferat să fiu cu ea decât să fiu mereu în căutare de ceva mai bun. Ea a intrat la INM şi cică avem o relaţie la distanţă. Sper doar că nu am făcut vreo alegere greşită pe parcurs.

După o poveste adevărată.