Inaugurăm azi o rubrică sugerată de colegul nostru Aldo Moro: Să râdem cu UNBR. Vor urma şi alte episoade, nu neapărat scrise de colegul (nu vrem să punem prea multă presiune pe el).

Să ne explice cineva în ce univers e rezonabil să plăteşti 700 de lei pentru un examen şi să nu poţi păstra nici măcar pixul după. Şi la curve te lasă să iei cu tine un breloc, un prosop, o lumânare. Şi e discutabil mai ieftin. Şi eşti activ, nu pasiv.

Dar să zicem că e ok să fii umilit pe proprii tăi bani, cu nişte grile de procedură civilă kilometrice, unde înţelegeai după un sfert de oră starea de fapt, doar pentru a descoperi că variantele de răspuns nu seamănă deloc cu ce credeai tu că ai înţeles. E în regulă, eşti tu mai greu de cap. Treci la alea de la penal, unde sunt toate trei răspunsurile corecte. Se sună la Bucureşti. De la centru se comunică evidenţa: numai una sau două, bă. Alegi două la întâmplare. La procedură penală, întrebare cu niciun răspuns. Aceeaşi manevră, trebuie să fie unu corect. Dai cu banu.

Dar să zicem că e ok să fie 4-5 grile anulate din 50. E un procent bun, rezonabil. Stai şi te gândeşti cum s-au decis monştrii sacri, din toate cele 350 de grile propuse, să le aleagă tocmai pe astea 50. Îţi dai seama cam cât de varză erau toate celelalte? Păi se putea mult mai rău, bucură-te!

Examenul de definitivat în profesie e exact ca ritualurile de primire în frăţiile studenţeşti la americani. Nimeni nu e suficient de prost să nu treacă, dar toţi trebuie împroşcaţi cu câcat, pentru amuzamentul ălor mai bătrâni.

(Sursă foto)