Ştiu că am fost plecat şi probabil nici nu aţi observat. Ştiu că nu mi-aţi dus dorul. Oricum, nu contează. Ce contează e că acum pot să vă spun adevărul. Eu sunt cel care a pus microfoane în liftul Tribunalului Bucureşti. Eu eram liftierul. Eu am uns şi întins firele ca să se audă cât mai bine. Chiar dacă pe alocuri textul ambientalelor e neinteligibil. Problema a fost cu casca celui care le-a redat.

Eu am instalat tehnică de cel mai înalt nivel. Mie mi-a dat DNA-ul voie să reglez butonul de volum. Eu am făcut 24/7 mentenanţă şi revizie. Dar a meritat. M-am prins şi ne-am prins cu toţii cum funcţionează. Şi că funcţionează. Cum ce? Repartizarea aleatorie a robelor murdare.

Uitaţi-vă un moment la încheierea de arestare dată la public. Vedeţi câte puncte de suspensie marchează textul acesteia, înlăturat pentru că it may lead to identification? M-am întrebat, în timp ce strângeam tehnica de supraveghere din lift, acum inutilă, fiindcă toţi folosesc scările (ajută la sănătate şi, se pare, şi la libertate): Cine din C.A.B. ar fi îndrăznit să nu aresteze în dosarul ăsta? Mai mult, cât de sigur e că cine a judecat a putut judeca imparţial? Sunt întrebări legitime având în vedere gravitatea acuzaţiilor din dosar şi legătura lor directă cu T.B. şi C.A.B.

De atunci mă tot întreb. Una-alta. Asta până mă vor întreba alţii pe mine. De exemplu, o fi ăsta un start spre nişte robe curate? De orice fel ar fi ele. Să fie începutul unei justiţii demitizate? Sau e doar o staţie pe traseu? Fiindcă s-a început mai demult şi alţii deja privesc Soarele prin gemuleţ. Vorba aia: DNA nu e o destinaţie, e doar o călătorie. Enjoy it!

Ca să închei. Noi credem în Justiţia robelor curate repartizate nealeatoriu tuturor magistraţilor. Idem pentru procurori şi avocaţi. Nu numai credem, ne vom lupta pentru Ea. De pe poziţia noastră de ciobani în robă, de ăia care zic totul cum le vine la gură.

Trăim într-o ţară liberă. Liberă de bani în buzunar, liberă de benzină ieftină, liberă de oameni ne-proşti, liberă de şoferi civilizaţi, liberă de multe chestii faine.

Singura libertate pe care nu o avem e aceea de a scrie în tipare.