Vorba vine, că nu e după noi. Pe holurile Palatului de Justiţie din Cluj Napoca a fost forfotă mare. Reprezentanţii Înaltei Porţi Europene, zâmbitori, relaxaţi şi – cum altfel? – eleganţi au trecut prin toate sălile de judecată, să constate cum a fost proaspăt şi corect zugrăvită fiecare. Pardon, cum se desfăşoară de bine justiţia imparţială şi publică, într-o limbă pe care nu o cunosc.

Noroc că a fost cine să le traducă. Reprezentanţi ai parchetelor şi instanţelor mergeau cuminţi în avangardă şi ariergardă, zâmbind crispaţi şi susurând o dată la câţiva paşi informaţii utile despre activitatea lor întru propăşirea naţiunii.

De departe, cel mai amuzant aspect al circus-ului a fost securitatea. Jandarmi în faţă, jandarmi în jur, jandarmi la intrare şi pe holuri, ai fi putut jura că e summit N.A.T.O. Şi, pentru că securitatea e un simplu slogan fără control, în sfârşit a fost controlată toată lumea la porţi şi pusă să-şi deşerte buzunarele de mărunţiş la trecerea prin detectoare. Sigur, dacă te grăbeai, salutai mai vârtos şi treceai cu orice geantă pe lângă ei, fie că erai obişnuit al locului sau nu.
Chestia asta mi-a adus aminte de un experiment făcut de un săptămânal de umor acum câţiva ani. Tocmai fuseseră sporite măsurile de securitate la Otopeni şi ei se gândeau: bă, n-are cum, tot treabă românească e. Aşa că jurnaliştii şi-au cumpărat căşti şi veste reflectorizante, au dat un bună ziua la intrare, nu i-a întrebat nimeni nimic, şi au pătruns până pe pistă, unde au lipit nişte „bombe” de plastic, chiar pe burta unui avion, filmând totul.
La ora la care scriem, instanţa e încă intactă.