A fost odată ca niciodată, că de nu ar fi fost aşa probabil că aţi fi văzut-o sub formă de ştire la PRO TV, Antena Ţâşpe sau (Rea)litatea. A fost un barou oarecare, dintr-un judeţ oarecare, dintr-o ţară oarecare (România, adică). Şi în baroul respectiv veniturile unora dintre avocaţi creşteau într-un an cât ale altora în cinşpe, iar cotele de contribuţii se tot măreau, ca preţul la benzină (adică nejustificat).
Ei, în această filială a ONG-ului pe nume unebere s-a hotărât să se facă alegeri libere, libere cam ca cele din 1990,1992 sau dinainte de 1989.
Scoţând flăcări pe nas, urechi şi alte căi de evacuare, zmeoaica de la Stânca Gîrbo nu prea a fost de acord. Dar fiindcă avea ghinionul să conducă un barou în plină democraţie, nu a avut de ales. Contracandidatul ei, haiducul Ştefănel, îşi strânsese prietenii şi îi pusese la pândă ca să o prindă la interval.
S-au adunat avocaţii cu mic-mare, graşi-mai puţin graşi (şi unul singur slab că tocmai se operase de apendicită), toţi la un loc, cu căţel, cu purcel, portmonee încăpătoare (unii chiar târând seifele după ei) şi au votat. Şi fiindcă blatu’ zmeoaicei nu a ieşit, s-a terminat egal: 1-1 (autogol în minutul 93). Cum departajarea prin lovirea în coaie nu mergea, fiindcă ea nu le avea – fizic vorbind, s-a decis să se dea cu banu’. Şi probabil lipsa de organ sexual masculin a făcut ca să-i pice cap în loc de pajură, aşa cum, fornăind cu toţi dinţii, alesese. Şi asta nu o dată, nu de două ori, de 69 de ori.
Şi uite-aşa aspirantul a ajuns aspirat de vechea şi bătrâna “doamnă” şi trimis să-şi ia jucăriile şi să încerce eventual în altă parte, că pe acest domeniu feudal nu-i loc încă vreo 30 de ani de acum înainte.
Probabil că sunteţi tentaţi să trageţi concluzia că noi am ţinut cu boieroaica (evident, altă concluzie moralizatoare nu reiese din poveste). Din contră! Nedumerirea noastră este de ce haiducul cu discurs de “trebuie să ne caracterizeze onoarea şi respectul reciproc ca avocaţi şi ca profesie” a fost lăsat într-o baltă de sânge (metaforic vorbind, bineînţeles) de posesoarea discusului: “Ce-ţi trăbă, bă?!”
Încă nu am tras o concluzie. Dar bănuim că o să fie una de nu o să ne placă. Mai bine atunci să rămânem supuşii cei cu capul plecat. Nu?
Nu.
