Grecia – România, tri la unu. România – Grecia, 0-2. Adică 1-1, din cauza regulilor ciudate din fotbal. Dar cel mai important… cum s-a ajuns aici? Simplu. Noi suntem… ciobani!
Suntem ciobani pentru că strigăm din tăt pieptul Goooooool atunci când adversarul îşi împinge singur mingea în poartă, de parcă noi am fi fost ăia de au dat gol din nu ştiu ce fază spectaculoasă. Asta se reflectă şi în a noastră societate, unde am ajuns să ne bucurăm de eşesul altuia doar din cauză că noi nu suntem capabili să contribuim la propriul nost succes.
Băăăă… ai văzut ce prost o fost ăla în instanţă? Ăla chiar o încercat să-şi apere clientul. De ce dracu te-ai pune rău cu procurorul!?
Suntem ciobani pentru că ne pricepem prea mult la treburi la care alţii ezită să se priceapă. De exemplu, excelăm în d’ale lenii. Studenţii îşi consumă tătă energia să ajungă la facultă. Acolo dorm tătă ziua pentru a-şi reîncărca bateriile în caz că se hotărăsc la un moment dat să se întoarcă acasă. Unde dorm iar, deoarece facultatea spre deosebire de războiul lui Camil Petrescu nu este un generator de energie.
Bă… faculta asta îţi mănâncă toţi neuronii. Am ajuns să bag lecitină la greu, doar pentru a mă menţine pe linia de plutire. Nu prietene, lecitina îţi mănâncă neuronii. Iar aia pe care ai impresia că mergi nu e linie de plutire, ci linia continuă de pe mijlocul drumului.
Noi suntem ciobani pentru că refulăm doar 5 minute după ce luăm un şut în cur şi 5 minute după ce am căpătat un bonus. Fotbaliştii aleargă aşadar 5 minute după ce au luat gol şi 5 minute după ce au dat un gol, revenind astfel în meci. Restul timpului, se odihnesc pentru meciurile viitoare. Aşa-s şi studentii. Ies de la examen ştiind că vor reveni şi-n toamnă. Da-s optimişti pentru că-s dornici să demonstreze ce ştiu la următorul. Optimismul aiesta se transformă însă uşor într-un moment optim de a ieşi la o bere cu prietenii. Iar cercetătorii britanici au demonstrat deja că atunci când eşti mahmur, singurul lucru pe care poţi să-l faci cum trebuie este să mai desfaci încă o bere cu ochiul minţii.
La anul iau bursă. Nu mă las până nu iau bursă. Dar dacă nu iau bursă, măcar să rămân la buget. Eh, într-un final e ok şi dacă termin facultatea… indiferent dacă cifra magică o fost 5.
Noi suntem ciobani pentru că avem impresia că ne-am născut avocaţi, aşa cum au alţii impresia că-s fotbalişti de naţională. Ambele categorii se cred ceva cercuri selecte şi de elită. Da-s formate din indivizi dubioşi ce-şi şterg nasul de faţa de masă-n shaormărie şi scuipă seminţe din lojă la teatru, cum scuipă fotbaliştii seminţe de pe teren în tribună.
Noi suntem ciobani pentru că am primit o astfel de educaţie. De la alţi ciobani care s-or crezut antrenori, cum s-or crezut ăia de mai sus fotbalişti de naţională. Cum Cristofor Columb să nu iasă generaţii din ce în ce mai slab pregătite de pe băncile facultăţii când profesorii se antrenează în general doar să facă burtă? Aşa-i şi cu nea Piţi, ăsta primeşte bani şi dacă îl bagă pe Maxim din primul meci… şi dacă joacă cu Cociş în acelaşi chilot cu Bogdan Stancu. Şi dacă-i aşa… de ce s-ar mai chinui?
Amu no. Pe bune. Noi suntem ciobani.
