Trenul de Alba Iulia era exact ca douăşcinciu’ de noapte: plin ochi cu oameni euforici, care se înghesuiau şi pe culoarul dintre scaune. Lasă că e bine că se umflă mândria în noi, mi-am zis, chiar dacă suntem singurul popor civilizat din emisfera nordică ce insistă să-şi petreacă devenirea naţională iarna.

Hai să trecem peste chestia asta cu evenimentul complet aleator şi fără consecinţe politico-juridice legat de 1 decembrie 1918. Să trecem şi peste faptul că n-avem niciun merit că ne-am născut într-un spaţiu geografic şi nu în cu totul altul, că suntem albi şi vorbim româneşte, în loc de swahili.

Ar trebui să fim mândri când ţara asta funcţionează. Când nu mai sunt nevoite autorităţile locale să scoată bani din rezervă să cumpere combustibil pentru blindate, pentru că M.A.P.N. a trimis armata a IV-a Transilvania pe rezervorul şi stomacul gol. Când preşedintele ales îşi începe discursul la ora anunţată, dacă tot are reputaţie de punctualitate germană şi stă norodul ca prostul în frig. Când avem şi noi bani de spitale şi şcoli, să nu mai fie nevoiţi românii să sărbătorească ziua naţională prin gările din Olanda şi Marea Britanie.

Vom putea fi mândri când ne vom mobiliza şi vom munci zilnic la fel cum s-a stat la vot două duminici friguroase de noiembrie.

(Sursă foto)