Ne-am propus să îl lăsăm pe Loieru’ să scrie cu normă întreagă (după cum de altfel aţi observat în ultimul timp) şi noi să lenevim în birourile noastre somptuoase din redacţie, mâncând seminţe şi râgâind bere pe banii lui de salariu.

Un moment. Nu vă duceţi cu pâra pe la ITM că sclavagizăm un amărăt de loier. Sunt destui din ăştia.

Plus că el sclavageşte cu plăcere (Loiere, mai adu nişte beri la băeţii! Aşa, mersi, eşti băiat finuţ. Şhh, mă, că s-aude-n text).

Aşa că având ceva timp liber la dispoziţie, printre nişte divorţuri prin acordul impus de către o parte alteia şi nişte somaţii de plată pe sume mai mici decât taxa de timbru aferentă, am dat de ceva site, de-am crezut c-am nimerit la măcelărie. Vizual şi textual. I zice Antijuridice. Şi aţi fi uimiţi să aflaţi că nu e un site care are ceva cu Săvescu sau cu al lui Juridice. Nuuu. E un site al lu’ un nenea de-şi zice Kurtyan. Şi mai scrie cu un nene pe care îl cheamă Co. Adică e Kurtyan&Co. Înţelegeţi? Şi noi. Da’ credem că dl. Co e numa’ aşa, de reclamă, că din câte se vede doar tov. Kurtyan scrie.

Acum sincer vă spunem că nenea ăsta ni-i simpatic. Adică el îşi asumă foarte serios rolu’ de scoborâtor oral şi scriptic din Australopithecus Ciobanus. Trebuie să ai ceva gene d’-ăstea prin zama genetică pentru a putea să-i zici uneia de 22 de ani ţărancă. Fie ea chiar şi cu păreri interesante, care foarte probabil vor rămâne izolate ca opinii, pentru nişte argumente juridice atât de logice că nu ne vom lăsa tentaţi să vă obosim cu ele.

Când ne-am asumat rolul de ciobani în robă, ne-am asumat şi libertatea ce vine o dată cu asta: aceea de a fi cioban. Modul de punere a problemei de către antijuridice e, însă, dincolo de aşa ceva. Esenţa filosofiei celui care se cacă în uşa unuia şi apoi sună să ceară hârtie igienică e fundamental corectă. Din păcate, nu toţi o pricep. Şi, deocamdată, amicul nostru e dintr-ăştia.