Ultimul nostru interviu din seria Hexagon. Celelalte le puteţi vizuali aici, aici şi… aici. Suntem trişti. Am plâns tot drumul înspre DNA. Ne-ar fi plăcut să o ţinem din interviu în interviu tot restul anului. Pentru că ne trezeşte o stare de bine să îi întrebăm pe ăi mai mici care în curând o să fie ăi mai-mari-în-de-ale-juridicus despre cum văd ei că evoluează ori involuează această lume.

La festivitatea de încheiere a prezentului ciclu avem deosebita plăcere să îi prezentăm pe Maximilian-Andrei Druţă şi Oana-Viorela Suba. Doi tineri din Timişoara care au demonstrat că a deveni campion la drept civil în cadrul Hexagonului este doar o chestiune de… o să vedeţi în cuprinsul interviului.

1. Ce înseamnă pentru voi câştigarea probei de drept civil la Hexagon şi care e secretul ori reţeta unei asemenea victorii?

Maximilian-Andrei Druţă: Ce poate să însemne câştigarea probei de drept civil din cadrul Hexagonului Facultăţilor de Drept? Nu încerc să fac un interviu la interviu, dar bănuiesc faptul că e evident cum că nu poate reprezenta decât ceva pozitiv, ceva ce orice participant la orice fel de concurs şi-ar dori să obţină şi să experimenteze. Un sentiment care, ca orice alt sentiment, e greu de exprimat în cuvinte. Ca atare, îl voi exprima prin onomatopee: e ceva OOAAUU! Performanţa a fost atinsă, evident, prin exerciţiu, printr-un oarecare efort (plăcut), întâlniri şi cu profesori, crearea unei legături între coechipieri (adică noi), inclusiv prin raportare la modul de a gândi şi pune problema şi, să nu uităm, datorită experienţei de anul trecut.

Oana-Viorela Suba: Poate că o întrebare ce merită a fi pusă înainte de cea referitoare la câştigarea probei de Drept civil ar fi fost ce a însemnat pentru mine participarea la o astfel de competiţie. Ei bine, cred că participarea la Hexagon reprezintă cea mai frumoasă şi poate şi cea mai emoţionantă experienţă trăită până acum, în cei trei ani de facultate şi, cu siguranţă, nu va putea fi ”detronată” curând. Includ aici atât actele premergătoare, dacă le pot numi astfel, cât şi câştigarea probei în sine. Cu siguranţă urmează un inevitabil „de ce”, iar răspunsul meu e următorul: pentru că a reuşit să-mi schimbe modul de gândire, pentru că dacă înainte de a participa la preselecţie îmi plăcea civilul, după terminarea pregătirii pot spune că iubesc civilul, diferenţa fiind mai mult decât sesizabilă. Hexagonul acesta nu e doar un concurs de drept, el îmbină mai multe aptitudini pe care eşti nevoit să ţi le dezvolţi într-un timp relativ scurt, iar pregătirea nu înseamnă a citi un teanc nesfârşit de cărţi, asta poate face aproape oricine. Performanţa, indiferent de locul obţinut, denotă faptul că ai înteles nişte lucruri, că ai fost dispus să te dedici întru totul problemelor ce s-au ivit pe parcurs, indiferent de ora târzie sau de alte activităţi pe care ai fost nevoit să le tot amâni. Nu pot spune că există o metodă pe care dacă o aplici, cu certitudine vei ajunge la rezultatul dorit, însă cred că pentru noi, câştigarea probei s-a datorat pasiunii cu care am muncit, faptului că am devenit o echipă în adevăratul sens al cuvântului şi nu în ultimul rând, nenumăratelor întâlniri cu colectivul de profesori care ne-au pregătit.

2. De ce ar trebui un student să aleagă Hexagonul în detrimentul unui somn de voie? Faceţi pe avocatul diavolului. Şi… care sunt beneficiile?

Maximilian-Andrei Druţă: Pe avocatul voi face, pentru că asta şi vreau să devin, în schimb nu voi fi al diavolului pentru că decelarea motivelor care ar trebui să constituie imboldul unui student la drept pentru a participa la acest concurs, nu are nimic de-a face cu ceva rău. Din contră. Ca atare, câteva motive ar fi:
– dezvoltarea capacităţii de a soluţiona probleme foarte dificile într-un timp foarte scurt;
– dezvoltarea capacităţii de a sesiza linia fină între două posibile opţiuni şi astfel de a alege varianta corectă;
– întărirea capacităţii de a argumenta solid o părere lansată;
– deprinderea capacităţii de a interpreta sistematic o lege încă din timpul studenţiei;
– acumularea de cunoştinţe profunde de drept civil şi astfel creşterea probabilităţii de a promova examenul de intrare în una din profesiile juridice.
Ştiu că sună ca aptitudinile trecute într-un CV doar ca în acest caz toate vor fi şi reale. Acestea sunt doar unele din beneficiile de a participa la acest concurs. Pe celelalte 95 le lăsăm surpriză pentru participanţii de viitor ca să mai aibă şi ei ce să scrie la un viitor interviu.

Oana-Viorela Suba: Pot enumera aici câteva aspecte care ar trebui să îl determine pe orice student pasionat de Drept civil să participe măcar la preselecţiile pentru Hexagon, însă cred că motivarea este o chestiune internă, sâmburele ei trebuie să existe, cele spuse de mine având eventual rolul de a-l cultiva. Aşadar, orice student la Drept trebuie să participe pentru că:
– dobândeşti cunoştinţe şi deprinderi pe care nu le poţi dobândi în alt mod în facultate (de exemplu: modul de abordare al unei speţe, cum să identifici cât mai repede problema de drept incidentă, cum să reacţionezi într-o situaţie de criză, când două soluţii par plauzibile şi trebuie să alegi repede şi să argumentezi una dintre ele)
– viziunea asupra unei anumite noţiuni deja studiate se modifică în mod considerabil, accentul căzând pe cele mai mici detalii;
– ai posibilitatea să cunoşti studenţi din celelalte facultăţi din ţară, să interacţionezi cu ei, să afli mai multe despre modul în care aceştia îşi desfăşoară activităţile, să legi prietenii;
– chiar dacă pare a fi clişeic, se stabileşte o strânsă legătură între profesorii coordonatori şi membrii echipei.

Concluzia care se desprinde din toate cele menţionate mai sus, reprezentând în opinia mea şi cel mai puternic argument, este aceea că participarea la acest concurs sporeşte în mod cert şansele de reuşită la orice examen de admitere în profesie.

3. Imaginaţi-vă că vă dăm cu lumina de la lanternă în faţă şi vă întrebăm pe un ton nervos: care erau de fapt aşteptările voastre pentru acest concurs?

Maximilian-Andrei Druţă: Având în vedere că şi anul trecut am reuşit să obţinem locul I la această probă, mărturisesc faptul că, eu cel puţin, am plecat din start cu gândul la podium. Sigur că locul I era un deziderat care putea fi totuşi greu de atins însă, nu pot spune că am fost pesimist, ci doar cumpătat în aşteptări.

Oana-Viorela Suba: Iniţial eu personal nu am avut mari aşteptări, dacă e să fiu sinceră, mai ales că pentru mine era primul an în care participam. Speram doar la o poziţie onorabilă. Pe parcurs însă, după ce lucrurile au început să se contureze, pot spune că aşteptările mele au crescut. Nu aveam în minte locul întâi, ci eventual un loc trei deoarece niciodată nu poţi fi sigur de ceva ce ţine inclusiv de şansă, hazard. Eram convinsă că am făcut tot ce ne-a stat în putinţă pentru o pregătire care să ne mulţumească pe noi înşine, rezultatul a fost pe măsură.

4. Peste 10 ani vă vedeţi… unde? Care este poteca pe care doriţi să o urmaţi…?

Maximilian-Andrei Druţă: Personal doresc să practic avocatura. Sper ca cei 10 ani despre care aţi menţionat să fie experienţă în domeniu.

Oana-Viorela Suba: Pot să vă spun doar ce intenţionez să urmeze.  În principiu, sper să urmeze o admitere la INM, una reuşită. Referitor la cei zece ani, nu aş vrea să mă antepronunt, oricum, voi face tot posibilul să mă adaptez.

5. Încotro se îndreaptă sistemul judiciar şi educaţional din România? Înspre evoluţie… ori involuţie?

Maximilian-Andrei Druţă: Ultima întrebare era bine de pus unui Nostradamus contemporan, adică cuiva care nu există. Mie-mi este, sincer, cam greu să mă pronunţ. Voi încerca să dau, totuşi, un răspuns cât se poate de ipotetic. Începând cu sistemul judiciar, cred că acesta va urma un curs firesc de modificare lentă şi graduală odată cu schimbarea oamenilor din el. Speranţa mea este că ea va fi în bine. Hibele nu sunt în măsură să le comentez, poate după cei 10 ani de experienţă în domeniu despre care vorbeam.

Sistemul de învăţământ, consider, ar trebui să-şi recunoască mai pregnant valorile, să le recompenseze, să le ofere condiţii (inclusiv financiare) care să le permită studioşilor să se concentreze  pe asta şi să nu mai permită fabricarea de diplome în modul în care se practică în contemporaneitate.

Oana-Viorela Suba: Întrebarea este una sensibilă pentru orice jurist, independent de experienţa sa în domeniu. Cu toate acestea, toţi ne-am dori, cred, nişte schimbări semnificative, în ambele sisteme, de la admiteri extrem de serioase până la stimularea unei formări continue şi conştiente, lipsită de superficialitatea pe care o are astăzi.  Fără a fi neapărat idealistă, modul în care se prezintă participanţii la toate probele Hexagonului mă îndreptăţeşte să consider că aceste modificări nu vor întârzia să apară.