Urmează să vă lovim cu al doilea interviu din seria Hexagon. După ce i-am luat la întrebări pe Vlad Crăciun şi Ştefan Toma (vezi aici), vicecampionii de la proba de drept penal, ne-am decis să dăm publicităţii şi o viziune civilistă. Motiv pentru care am stat într-o zi ploioasă la marginea unui şemineu pluşat şi am discutat cu domnişoarele Cristina Pripon şi Alexandra Stancu.

Le mulţumim pentru timpul acordat şi le urăm succes în lupta cu destinul. Avem speranţa că îşi vor păstra entuziasmul şi după ce vor da piept cu birocraţia, prostia şi nebunia sistemului nostru judiciar fondat pe principii medievale.

1. Hexagon. Echipa de Drept civil. Ţine civilul loc penalului? De ce?

Cristina Pripon: Din perspectiva unui student format în spiritul Şcolii de la Cluj, unde penalul e la mă-sa acasă (sau mai bine spus, tată), penalul va avea întodeauna întâietate. Cu toate acestea, civilul este şi rămâne primul element juridic de care te izbeşti odată cu debutul vieţii de student, de care fie te îndrăgosteşti, fie te laşi de facultate. Penalul vine ca un bonus (cireaşa de pe tort) în anii următori de studiu. Teoretic, într-o comparaţie, am putea spune că, cel puţin în anii de studenţie la Cluj, civilul apare ca prima dragoste, sub forma unei relaţii serioase, iar penalul devine „femeia fatală” (cum ar spune profesorul Vasilescu) cu care mai vrei sa ai câte o escapadă din când în când. Asta, sau ţi-ai greşit menirea de jurist şi te laşi de meserie.

Alexandra Stancu: Câteodată ţine loc şi îl ţine în loc, pentru că sunt o idealistă.

2. Ce înseamnă pregătirea pentru un asemenea concurs? Care e secretul performanţei? Vrem reţeta.

Cristina Pripon: Nu e nevoie să vă spun eu reţeta, a făcut-o Confucius acu` peste 2000 de ani:  „Find the job you love, and you will never work a day in your life.” Cu alte cuvinte, orice efort depus într-un domeniu care ţi-e la suflet, devine absolut firesc. Secretul performanţei constă într-o echipă închegată, un coordonator dedicat şi implicat şi în oportunitatea de a face ceea ce îţi place.

Alexandra Stancu: Dacă de vreo câţiva ani seria II e stresată, oropsită şi alte cele de către dl. prof. Mihai David, ei bine, dragi colegi, echipa de drept civil şi-a luat revanşa! Mai bine de o lună de zile am dat rezolvări posibile şi imposibile speţelor propuse, încât domnul profesor trebuie să fi gândit măcar o dată că am petrecut mai mult timp încercând să asortez pantofii roz decât să citesc răspunderea civilă.

Cu siguranţă au fost de folos intuiţia feminină, mintea românului cea de pe urmă sau the last minute panic, dar în mod ,,surprinzător” munca dă rezultate ( pe bune! ).

3. După Facultatea de Drept urmează… ce?

Cristina Pripon: Întâi Facultatea de Drept. Lăsaţi-mă să mă bucur de ceea ce fac, iar apoi… mai vedem. Momentan, avocatura pare cea mai tentantă opţiune.

Alexandra Stancu: Stresul…INM-ului. Mi s-a spus că parcă aş avea un J de la judecător în frunte, şi chiar nu vreau să mă împotrivesc destinului; de nu mi s-ar împotrivi el mie…

4. Cum arată sistemul educaţional juridic din perspectiva unui student de referinţă?

Cristina Pripon: Student de referinţă e cam mult spus, însă privind perspectiva Clujeană, sistemul educaţional vine ca o piedică sau instrument de conturare a practicii judiciare şi a legislatorului român. Rolul sistemului educaţional este acela de a oferi un viitor solid şi palpabil domeniului juridic din România. Din punctul meu de vedere, acest lucru se întâmplă cu ajutorul cadrelor noastre didactice, care în ciuda prejudecăţilor oamenilor din exterior, sunt în marea lor majoritate tinere, profesioniste şi cel mai important, ne oferă multora dintre noi motivaţia şi plăcerea de a studia acest domeniu. Consider demn de urmat exemplul pe care ni-l oferă mulţi dintre profesorii noştri şi anume acela că dezvoltarea unei persoane nu se opreşte odată cu licenţa, ci continuă pe întreg parcursul vieţii de jurist.

Alexandra Stancu: Cred că putem aplica în prea multe situaţii ,,teoria formelor fără fond”, societatea noastră întreagă fiind lipsită de maturitatea necesară unui progres sănătos.

Orientând problema înspre student, cei mulţi se fac vinovaţi de dorinţa de succes rapid, prin orice mijloace, fără muncă suficientă; asta pentru că se permite, pentru că s-a ales prevalenţa cantităţii asupra calităţii ( nu avem decât să suportăm cu toţii consecinţele dacă nu alegem să facem ceva).

Un alt aspect vizează relaţia profesor-student…care, în primul rând, nu prea există. O mai bună comunicare şi un interes sporit din ambele părţi ar aduce altfel de rezultate. De acord că, aflându-ne într-un cerc vicios, o problemă o atrage pe cealaltă, dar trebuie început de undeva.

5. Întrebarea retorică ce nu poate să lipsească din niciun interviu: Chirică sau Deak…?

Cristina Pripon: Este important de subliniat caracterul retoric al acestei întrebări. Într-o notă de umor, din perspectiva unui student al seriei a-II-a, din cadrul Facultăţii de Drept, UBB Cluj, pot spune că răspunsul firesc ar fi J. Kocsis, P. Vasilescu, M. David, S. Diaconescu şi I. Reghini (oridinea inversă în care am avut onoarea de a-i întâlni). Serios vorbind, atât un jurist în devenire cât şi unul cu experienţă este bine să dobândească un set cât mai vast de cunoştinţe, iar pentru a avea o părere proprie, este important, pentru început, să cunoşti părerile celor mai înţelepţi decât tine. Tocmai de aceea, răspunsul meu la această întrebare ar trebui sa fie unul, pe cât de simplu, pe atât de evident, anume atât Chirică, cât şi Deak.

Alexandra Stancu: Unul fără altul, dreptul civil ar fi mai plictisitor.