Un coleg din redacţie tocmai ce s-o decis să divorţeze. Cică o făcut o greşeală acu 5 ani de şi-o luat una bună rău  dar ceva mai puţin isteaţă ca Forest Gump ori băiatul ăla din Rain Man. Se pare că la început o fost magic, dar o devenit în foarte scurt timp extrem de tragic.

Sexul bun şi gratis cu o tipă ce nu-i capabilă să facă nici măcar o omletă e un comic de situaţie la începutul unei aparente relaţii; zise colegul în timp ce mai băgă o dumă în cererea de divorţ.

Dar nu după mult timp, realizezi că începe să-ţi scadă IQ-ul şi rişti să rămâi cu vreo 4 coduri în spate – adică să nu le mai înţelegi deloc. Când eşti mic, te ceartă părinţii că-ţi alegi prost anturajul. Când eşti mare, nu se schimbă absolut nimic. Picioarele lungi şi privirea de vulpe te acaparează în cel mai prost anturaj posibil.

Cum să explic eu instanţei că nu mai pot convieţui cu acest cumul de doi neuroni avortaţi? Ar înţelege oare instanţa că aiasta muiere mergea la teatru pentru a se simţi un om de cultură, dar aplauda zgomotos în cele mai nepotrivite momente ca un pinguin dornic de lucru manual?

Cică fosta lui pisicuţă o citit la viaţa ei doar eticheta de pe sticlele de vin, dar nici măcar ăstea n-or ajutat-o foarte mult în viaţă.

Am fost de aniversarea noastră în Paris. Şi ea o cerut un vin din ăla roz. “Dar să fie din ăla bun, nu din ăla ieftin pentru plebe!” îi zicea chelnerului fără să se uite la el. Îl trata cu superioritate doar din cauză că purta haine cumpărate de ea pe banii şi munca mea.

O să trântească în întâmpinare că-i tre o parte din imobile, că a contribuit şi ea la modificările aduse patrimoniului comun. Ce-i drept, aşa şi este – eu am pus plusuri, iar ea în lipsă de alternative s-a axat pe minusuri.

Cică totul s-a sfârşit între ei în momentul în care colegu a întâlnit o tipă isteaţă ce-i provoca spiritul.

Când ne-a văzut împreună s-a enervat cumplit şi mi-a scris pe un bileţel: “Cei cu prostituata asta?”. Nu m-am putut abţine şi i-am răspuns: “Nu ştiu, dar pe lângă multe altele, îţi lipseşte o cratimă”.

 

“Mă-ta are cratimă!” a strigat la mine şi a plecat aval pe tocurile ei de 20.

Lecţia de viaţă – nu da o discuţie interesantă ce poate dura o viaţă, alături de o persoană inteligentă, pe un sex moca şi rece ca mortu cu o persoană ce nu realizează că trebuie să răspundă delictual pentru poluarea fonică. Să nu ajungi şi tu dintr-un comic de situaţie într-un tragic proces de divorţ precum al nost coleg drag din redacţie.

Dintr-o aiasta chestiune, nu te mai scoate nici mediatorul lui peşte prăjit.

Am zis!