*În redacţie au început să apară diferendele de opinie legate de prostele astea ale avocaţilor ori de vina pe care au au magistraţii ori I.N.M.-ul. Mai jos urmează să vedeţi punctul de vedere al onorabilului coleg Aldo Moro. Se anunţă însă un alt material în care un alt coleg îşi va spune propria cuvântare în sensul că deşi nu discutăm despre o falsă problemă ci despre un conflict real, palpabil ca sânii lui Pamela Anderson, nu magistraţii sunt cauza tuturor problemelor. Şi în niciun caz nu trebuie inoculată ideea că magistraţii tineri sunt buni… deloc. Căci dacă e să tragem o concluzie sinceră ar trebui să recunoaştem că media tinerilor absolvenţi ai I.N.M. este mai bine pregătită din punct de vedere teoretic decât media tinerilor absolvenţi ai I.N.P.P.A. Punct.

Iar acum materialul colegului Aldo Moro.

Pe ei, pe magistraţi. Nu mai răspundem de ei după ce ies pe poartă unităţii. Noi, I.N.M.-ul. „Vă mulţumim pentru adresa Baroului Cluj nr. […] prin care ne înştiinţaţi cu privire la poziţia adoptată de Baroul Cluj prin Hotărârea nr. […], în cazul incidentului petrecut la data din data de […] la Judecătoria Cluj – Napoca„.

 Am mai scris pe aici de incidentul care a determinat scoaterea unei colege din sala de judecată, cu ajutorul jandarmilor, ca pe stadion, când se dă cu gaz şi se evacuează peluza, deşi ai dat bani pe bilet, să fii acolo. Sigur că adresa Baroului către I.N.M. avea caracter pur informativ şi ei n-au nicio competenţă de soluţionare. Dar la fel de adevărat este că nici C.S.M.-ul nu va face nimic cu plângerea îndreptată împotriva respectivei doamne judecătoare.

Ba chiar nu se va sinchisi nici de un răspuns elegant, cum fac băieţii salon de la institut: „În final, reiterând preocuparea constantă a I.N.M. pentru formarea magistraţilor şi a auditorilor de justiţie în spiritul unei bune colaborări cu toate categoriile profesionale implicate în actul de justiţie, vă asigurăm de întreaga noastră consideraţie.

Sigur că în conflictele de orgoliu din sala de judecată dreptatea nu onorează o singură parte, sau poate chiar pe niciuna, dar nici golănia şi lipsa primilor şapte ani din viaţă nu se tratează cu doi de institut. Iar ăştia doi ani vin prea devreme în viaţa viitorului magistrat, când încă nu ştie cum să gestioneze puterea ce li se întinde odată cu roba.

Aici e cheia problemei şi nu în noianul de adrese, plângeri şi memorii. Legea permite unui tânăr să ajungă judecător la 25 de ani, când vârsta minimă pentru a fi senator e 33, iar pentru preşedintele ţării, 35. Dacă vrem un echilibru între puteri, hai să începem de aici şi să nu ne mai numărăm printre republicile bananiere cu magistraţi post-adolescenţi.