Deresponsabilizare: Denaturata mea minte visează la un sistem juridic în care nenea Guru în le derecho penal general, să revină în avocatură, întrucât judecătorul s-o pus pe cetit… Cel cu tratatu’ cărămidă, perfect fezabil pentru un 182 CăPă, de rămâi cu substanţa cenuşie stropşită due to legea atracţiei universale.

Că dragul de Guru l-o trimis la cetit. Probabil după vreo cauză cu o Maricică (legendară fumeie!). Şi el, merituosul jude, o cetit aşa la lumânare, savuros, jurisprudenţă şi doctrină relevantă. Cât despre accepţiunea de relevant, a se vedea vechea şi prăfuita poveste „şcoala de Cluj” versus „şcoala de Bucureşti”. De drept (!), am în vedere. Eu altele nu am facut, nici măcăr aia cu şepte ani d’-acasă (zisem eu cu accent de sudist).

Dar până atunci, fără digresiuni aproape „crime” genre ca şi U. Eco, dezinfecţia  inevitabil personală începe cu… identificarea corectă a problemei, sau mai exact, cu Le background research.

Mostră de teren nr. 1: Cu lumea învârtindu-se în jurul ei şi cu ochii absorbiţi în denaturare precum a unui Joker, îmi flutură preamăritul proces-verbal (viciat de i se descompunea structura celulozică), că „se trebuie amendată domnişoara avocat”. Şi când mă gândesc că am fost zbierător la cer de naiv-oidă să invoc acolo, nişte prăpădite de garanţii, drepturi sau libertăţi, în castul habitat suferind de shiftshaper-ing reflex – Camera de Consiliu. Nenea judecător, gri şi trecut de juma’ de secol, absent ca Absinth-ul, dar încă înotând în nămolul vechii putreziciuni, ştie că e util să îmi demonstreze cum e acolo cu justiţia. Că e cazul să mă taxeze că am deschis gura, unless am avut ceva irelevant şi măgulitor de zis. Dar anomalic de imprevizibil (!), respinge revelatoarea propunere a’ lu’ tanti procuror de a mă iniţia în ale realităţii, poate numai d’aia to delicately avoid a cat fight. Or a war, ca doar am chef de exerciţiu, ce mi-i mie bleguţ avocat stagiar (plutind în robă ca într-un infinit cort morbid) să mă joc cu contestaţii şi asemenea, că doar învăţ!.. Cioara mă-sii ei de învăţătură.

Inerţia şi reversul imunodeficienţei însă, îmi dezvoltă… *oaie. Adică puteri supranaturale. Deloc narcoleptic îmi urc toţi judecătorii şi procurorii în cap, mă screm obsesiv „for a change” ca Obama şi apoi îmi iau zestrea şi… merg în Socotra. Acolo-s numa’ capre şi vegetaţie endemică, undi o să-mi beu Bourbon’u şî finally a s’ mă doară în vraghie de sistemu’ vostru de a manifesta God complex faţă de justiţiabili.

Dap’, ei până la urmă sunt victimele colaterale. Nicidecum nenicul loieric care nici măcar nu citeşte dosarul, şi cu fervoare, în faţa tribunei, face spume irelevante la gură. Spume lipsite de substanţă juridică, dar pline de mostre bacteriologice. Şi nici tăntica judecătoare care tot îi o jalobă continuă cum că avocăţeii îi digeră nesimţit bunătatea ei de vreme (că ea de la 8 are cauze! şi îi numa’ 12…). Sau la fel de nemilos îi consumă reminiscenţele de neuroni, ofensându-i entitatea cu prezenţa lor comercială, tipică loierilor. Eu însă rămân deprivată de un sistem în care pot să mă plâng eficient contra acelei tăntici suferinde de sindromul împărăţiei… care se crede la ea în curte. În curtea cu livadă, nu Curte. Trebuia să se facă artist. De telenovelă.

Mostră de teren nr. 2: Judele, dezgustat şi de pe tronul lui galactic, iluzoriu şi nesănătos se luptă cu două mari abominations-uri în lumea lui: (1) monstruoasele dosare, din care ies bale de diicot-us ostreatus şi (2) eternul său duşman, avocatum nullum, cu părul unsuros şi cărarea în mijloc, care cerşeşte din partea aia devansată a reliefului sălii. Deloc prietenos. Sau poate uşor mai prietenos ca Garda Financiară faţă de garanţiile procedurale. Pentru solomonica fiinţă nu există însă o a treia variabilă, aia care face conexiunea între avocat şi sistem. Nu, nu. Judele este extrem de sensibil, şi o ia literally personal, fiind sclerotic relativ la care îi e rolul de fapt şi pe cine deserveşte.

Aşadar, timpurie observaţie. Şi naiva şi descetralizata de mine e întortocheată de nedumerire: unde drăcia greblei îi justiţiabilul în această (h)ecuaţie? Ap’ nu-i! El îi trista şi draga victimă colaterală în această răstrafulare de orgolii lipsite de conţinut şi finalitate.

Delightfully yours,