Peste tot pe unde ne uităm vedem doar argumente suplimentare care ne arată ce nu suntem noi de fapt. Şi cum recent toată lumea e cu ochiul minţii pe ce se petrece în Ucraina, am băgat de seama că ăia nu au doar fotbal mai bun ca noi.

Parcă a trecut o veşnicie, dar de fapt nu a trecut mult timp deloc. Cum se plângeau toţi ăia de trebuiau să se plângă, că intrarea în vigoare a noilor coduri penale o să pogoare sfântul duh asupra cazurilor de corupţie de o să-i salveze pe toţi puşcăriabilii din România.

„Trebuie să facem ceva! O să se prescrie dosarele pe care le-am ţinut sub pernă ani de zile fără să facem nimic, aşteptând momentul oportun să le scoatem la suprafaţă. Şi o să fie tragic. O să piardă statul bani, o să dea faliment, o să murim toţi de ciudă. Şi de vină e doar termenul de prescripţie. Că noi am fost oameni cinstiţi şi am ţinut dosarele la naftalină aşteptând momentul. Ce… noi suntem de vină că momentul ăla aşteptat de noi nu o venit încă?”

Şi s-au stresat şi vizavi de interceptările alea care ba aveau o reglementare ce îi favoriza pe criminali, ba sunt ok aşa cum sunt. Dar ideea este că s-a modificat Codul de procedură penală la câteva zile după intrarea lui în vigoare. La propunerea cui? Păi la propunerea ălora de au dat din gură… evident. Că doar nu o să apară amendamente din tăcerea UNBR-ului prea ocupat să limiteze dreptul avocaţilor de a intra în sălile de judecată.

Şi stăm noi aşa şi ne uităm în Ucraina cum ăia protestează. Poate mulţi nici nu realizează pentru ce protestează. Dar ideea este că sângele curge iar schimbările se întrevăd. Schimbări au fost şi au să fie şi la noi. Doar că am impresia că vor beneficia de ele doar cei care au protestat de-a lungul vremii dându-se cu capul de toţi pereţii. Deci nu noi avocaţii. Că noi suntem ocupaţi cu alte treburi absolut irelevante. Noi ne trezim să protestăm doar când mai apare unul din Baroul Bota. De parcă ăştia sunt ăi de aduc apocalipsa. Atunci când ne trezim cu o cameră preliminară lipsită de contradictorialitate, când clienţii noştri sunt arestaţi deoarece legea consideră că hotărârea a devenit brusc definitivă deşi s-a formulat recurs în termenul legal pe vechiul Cod de procedură penală totul e brici. Noi să fim sănătoşi. Mai mâncăm nişte covrigei la nu ştiu ce alegeri, ne mai alegem cu nu ştiu ce decan şi uite aşa mai trec ani în care alţii protestează şi noi rămânem cu buza umflată. Că suntem ca toţi românii – indiferenţi şi pe post de sac de box. Şi când ne plângem, ne plângem doar aşa… la mişto. La o cafea. Să treacă timpul.

Nu luăm niciun candidat la funcţia de decan de gât să îl întrebăm „Patrocle… tu faci cumva mişto de noi?”.