Nouă nu ne convine când colegii avocaţi sunt trimişi în judecată şi condamnaţi. Nu ne convine când sunt arestaţi. Nu ne convine, fiindcă automat toţii avocaţii sunt în oală cu ei, aşa cum atunci când un judecător sau un procuror sunt în aceeaşi situaţie, toţi colegii sunt în aceeaşi oală. De ce? Fiindcă, să fim sinceri unii faţă de alţii, lumea gândeşte la pachet: 1 avocat, condamnat pentru fals = toţi avocaţii fac şmecherii; 1 judecător corupt = toţi judecătorii sunt coruptibili. Aţi înţeles schema. E drept că, deşi nu ne convine, nu înseamnă că  nu e corect să fie aşa. Adică avocaţii să mai şi răspundă penal pentru ce fac în „câmpul infracţional” (vorba unui coleg procuror).

Recent, Doru Boştină, avocat coordonator în societatea de avocatură Boştină şi Asociaţii, a fost condamnat pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals. Nu cunoaştem speţa în profunzime ca să dăm verdicte. Bănuim că soluţia e temeinică până la infirmarea ei de o instanţă superioară.

O singură remarcă avem referitor la probabilitatea că soluţia e corectă pe fond. Dacă urmăriţi parcursul dosarului pe portalul instanţei de la primul termen din 16.04.2009, din 30 de termene se pot observa termenele la care a existat lipsă apărare, precum şi termenul la care părţile au fost amendate cu 4.000 Lei pentru lipsă nejustificată. Prin urmare, valorificându-ne şi modesta noastră experienţă de avocaţi nu putem decât să deducem că există o bănuială legitimă că trasul de timp din dosar indică o mică vină care se vrea ascunsă sau prescrisă.

Ne pare rău că din titlul blogului colegilor aceştia nu au dedus că, dacă gânditul e legal, falsul şi uzul de fals nu sunt.