Mulţi dintre cei care au încercat dar nu au reuşit pe la INM ori pe la examenul de primire în profesia muritorilor de rând ştiu la ce ne referim. Există tineri absolvenţi care nu au avut nicio restanţă în facultate şi s-au trezit fix în aceste moment delicate cu 69 de grile. Sau mai rău… cu mult mai puţine grile decât a luat unul care abia ce a reuşit să îşi ia ultimele restanţe la facultate pentru a-şi putea da licenţa. Ştim. E nasol când vine unul din ăsta la tine cu rânjetul pe buze şi te întreabă “tu câte ai făcut?”.
Dar nu vrem să îi mângâiem prea mult pe creştet pe ăştia de mai sus. Problema lor e că nu prea au mai avut probleme în viaţă. S-au stresat ei în facultate… dar tot nu au trăit stresul unui examen făcut praf. Sunt genul de oameni care se confruntă cu eşecul pentru prima dată în viaţă iar acum nu ştiu cum să îl gestioneze.
“Cum să merg acasă şi să le spun părinţilor că nu am luat o notă de trecere?”
Simplu. Te duci şi le spui că nu a fost să fie dar urmează să fie în cele ce urmează. Toţi o dăm în bară. Unii devin la un moment dat parte din bară la cât de des s-au întâlnit cu ea. Dar asta nu înseamnă că s-a stins lumina. Pentru totdeauna. Nici vorbă. Schimbi becul şi o iei de la căpat. Cum au făcut-o toţi ăia probabil mai proşti ca tine dar care o dat singurul gol din carieră în meciul decisiv. Se mai întâmplă. În cele din urmă nu contează victoriile, aşa cum nu contează nici înfrângerile… atâta vreme cât nu există constanţă. Constanţa e importantă. Restul e neglijabil.
Capul sus şi joc de glezne. Urmează şi alte meciuri.
Sursa foto: aici.
