După cum promiteam, urmărim Thinking is legal. Putem spune că nu am făcut o alegere greşită dacă ne raportăm la ultima lor postare: „Eu când vreau publicitate… fluier„. De altfel, şi noi ne-am pus des problema restrictivităţii aberante a prevederilor Legii şi Statutului în ceea ce priveşte modalităţile şi conţinutul publicităţii pe care un avocat/o firmă de avocatură poate să o folosească. Modul în care cei de la Boştină & Co. pun problema este cât se poate de firesc şi de bine spus. Legea e într-adevăr desuetă şi gândită pe vremea când „firma de 40×60 de cm risca să acopere soneria vecinului” (de apartament). Prin urmare, ea trebuie schimbată. Şi după cum sugera cineva într-un comentariu la postul de mai sus, „[…] firmele mari de avocatură […] ar avea forţa umană (prin reputaţia avocaţilor) şi financiară (prin impozitele plătite UNBR) să determine o modificare a Statutului„.

Vă recomandăm postarea în întregime.