Recent, DNA-ul a devenit casa noastră favorită de producţie cinematografică. Asta pentru că a zis clar, negru pe alb, că unii se fac că sunt avocaţi când de fapt sunt maxim absolvenţi. Sau absolvenţi la maxim. Nu ne interesează că avocata picată la mijloc e din UNBR-ul real (nu ăla imaginar sau de basm, cum îl prezintă conducătorul lui) sau că e a lui Udrea. Era prima care, dacă avea un dram de minte, trebuia să ştie că ajutorul ei într-ale substituirii nu e avocat. Faptul că insistă că ăla e avocat, nu face decât să ne confirme că a căutat-o cu lumânarea pe unde nu trebuia: DNA.

Evident, apărătorii veşnici ai lui Bota, luju.ro, care în orice post/articol au câte un comentariu de la câte unul din ăsta de se crede avocat, deşi a terminat poli la fe.fe (scuze celor de la poli care ne citesc, nu se vrea a fi o jignire), au sărit la comandă: cuuum, vă legaţi de avocaţii lui Bota? Tovarăşi, marş la şcoală, citiţi Legea nr. 51/1995. Când instanţele au dat achitări pentru botişti au făcut-o pe ideea că exercitarea unei profesii presupune mai mult decât un act izolat. E o discuţie de tipicitate a infracţiunii. Şi nu, tipicitatea nu e legată de ceva tipe, aşa cum e madama reţinută. ICCJ nu e izvor de lege (decât în RIL-uri sau dezlegări de drept), aşa că legea rămâne lege şi dacă nu eşti în stare să intri în UNBR-ul ăsta retardat al lui Florea (admitem că aşa e), mai bine te duci şi te faci apicultor că viaţa e mai tihnită şi aerul mai curat. Şi nervii mai relaxaţi.

Cât priveşte moda DNA-ului de a propune arestarea pentru oricine i se pune pata, indiferent de motiv, pentru capre sau favorizări, ei, asta e din alt film, mai prost decât ăsta despre care am discutat azi, aşa că revenim cu recenzia lui în altă zi, când soarele e neacoperit de lună şi astrele dorm liniştite, vâjâind prin spaţiul cosmic.