Uşa biroului se trânteşte de perete şi în prag apare Loieru’ cu o privire dementă. Nu zice nimic, doar se holbează la mine.
– Ce-ai mă? îl întreb un pic speriat. Loieru’ mai face scene dintr-ăstea mai ales când n-are inspiraţie la scrisul concluziilor. Te-a muşcat vreun procuror şi-ai intrat în şoc anafilactic?
– Au demis-o pe Codruţa!
Aştept să-l văd pufnind în râs. Moaca lui serioasă îmi sugerează că s-ar putea să nu fie poantă, ci pe bune.
– Care Codruţa? întreb eu prosteşte, deşi ştiu că se referă la şefa Direcţiei Naţionale Anti din Iustopia.
– Codruţa aia de-ţi fura vata pe băţ când erai mic şi prost. Cum care Codruţa?!
– Tu vorbeşti muţănii, bre.
– Iaca, nu! Şi-mi întinde mobilul.
Pe display tronează moaca încruntată a Codruţei sub care titlul celor de la Iustopia Online informează sec: „Codruţa Deceieu, revocată din funcţia de procuror şef DNA Iustopia”.
– Ultimul mohican, blămăjesc eu deloc mulţumit.
– Bag seamă îţi pare rău după ea, râde Loieru’ de mine în timp ce-şi preia mobilul de pe birou.
– Mă Loiere, mi-e greu să mă bucur. După rejudecarea aia scârboasă a lui Harnica s-au întâmplat multe. Diica şi-a luat cu executare? Şi-a luat. Staicu s-a dus la altă Curte să-şi dea păreri minoritare pe care nu le bagă nimeni în seamă? S-a dus. Codruţa şi-a luat avânt şi a picat în nas că i-a tras Inspecţia scaunul când s-a ridicat să-şi aranjeze mantia şifonată de justiţiar? A picat. Dar Harnica a rămas condamnată. Cu suspendare, dar a rămas. Pentru o făcătură. Noi am ieşit din avocatură aşa cum am promis când am pierdut rejudecarea? Nu. De ce?
– Pentru că nu e vina noastră.
– Ştiu. Sistemul. Şi cum ne-am luptat noi după aceea ca Sistemul să nu mai comită abuzuri faţă de alţii? Crezi că, dacă pleacă Codruţa, se schimbă Sistemul? Nu. Maşinăria funcţionează în continuare. Şi ne toacă mărunt, poate chiar mai mărunt ca până acum. În fiecare zi, cu fiecare client, cu fiecare hotărâre dată la pace, să împăcăm şi Justiţia şi Dreptatea. De ce nu plecăm? De ce?
– Din masochism? încearcă Loieru’ o posibilă explicaţie.
– Nu, Loiere. Nu. Nu plecăm pentru simplul motiv că suntem una cu Sistemul. Ne-a asimilat.
– Te-ai uitat la prea mult Star Trek and Borg shit când erai mic. Poate ar trebui să scrii o nouă iustopie. Una despre cum ne vor asimila avocaţii A.I.
– Mersi, nu. Deja sunt suficienţi avocaţi cu inteligenţe artificiale în profesie cât să-mi dau seama că pe ăia nu-i poate asimila nimeni. Şi nu-s deloc interesanţi cât să facă subiectul unei cărţi.
– Atunci poate ar trebui să scrii despre avocaţii în evul mediu iustopian.
– Poate ar trebui să scriu despre avocaţii artificiali din evul mediu.
– Cum ar veni un SF cu background medieval?
– Gen.
– Mnu ştiu ce să zic.
– Nici eu.
Iese. Se duce la ale lui. Eu rămân în cap cu gândul final. Un SF medieval.
