V-am mai spus că ne place de nea Chiriţă? Le dă bine chiar dacă le dă destul de rar. Numa azi ce o mai publicat un material de Pulitzer intitulat „Globul de sticlă„. De aici şi al nost titlu cu o mică corecţie la titlul dat de nea Chiriţă. Globul nu e de sticlă, ci de cristal. Că e mai fancy aşa!

Începem prin a spune că materialul nu rupe prin figuri de stil şi nici nu e vreo broşură pentru vreo campanie în rândurile UNBR. Deşi ne-am dori ca tocmai astfel de oameni să aibă o implicare în structurile de conducere. Poate aşa ar avea şi UNBR voce şi s-ar produce un echilibru la nivel de forţe. Dar asta-i o altă poveste cu final trist.

Revenind. E Stupoare! S-a trezit un avocat – din nou – să spună lucrurilor pe nume. Vedem o răspândire virală a materialului colegului nostru după care, avem o vagă senzaţie de greaţă că forţa mesajului o să se atenueze până ce nu o să mai fie simţită deloc. Tocmai ca beşina. Te loveşte după care te scarpini în cur şi îţi vezi mai departe de treabă. Momentan materialul face ravagii în mediul online. Avocaţii sunt „uau!”, judecătorii zic „huuu!”, iar procurorii fac „buuu!” după care interceptează în continuare. Peste o săptămână ce a zis nea Chiriţă o să intre la categoria pamflet. Cam despre asta e vorba.

Ceea ce ne-o atras nouă cel mai mult atenţia în materialul lui nea Chiriţă este că evidenţiază tăcerea avocaţilor. No, e recunoscut faptul că noi suntem şmecheri doar la cafele ori când propunem clientului un onorariu. În restul timpului ţinem ciocul mic, facem joc de glezne şi ne numărăm banii. Ne cam doare la patină ce se întâmplă în jurul nostru, dar din când în când apar anumite frustrări care ne fac să lătrăm mesaje de genul: „trăim într-un stat Stalinist!”

Cea mai nouă modă este să ne tragem de păr după decizia Curţii Constituţionale cu privire la interceptări. Dintr-o dată ne-am dat seama că toate clanţele erau unse cu rahat. Până acum nu s-a revoltat nimeni? Oare din cauză că suntem proşti şi nu ne-am dat seama cât de groasă e treabă ori din cauză că ne place să ne-o luăm cu lumina stinsă?

Dacă mai vine un avocat wannabe care să invoce nu ştiu ce D’nezo de excepţie legată de interceptări şi care începe să ne vorbească despre statul de drept după ce toată cariera lui nu a făcut altceva decât să tacă din gură sau şi mai grav, să abereze, noi ne apucăm de cântat manele. De asemenea, dacă mai vedem vreun avocat fost procuror care ţine lecţii despre statul de drept există posibilitatea să ne răhăţim în cutia poştală a respectivului. La propriu. Iar dacă există persoane care s-au simţit iar amu îşi fac griji pentru interioriul cutii poştale, le transmitem să stea liniştiţi… avem treburi mai importante de făcut! Gen să ne apărăm clienţii sau să mai citim Convenţia.

Deci nea Chiriţă zice că tăcem prea mult şi prea des… adică tăt timpul. Şi are dreptate. Problema mai gravă este că atunci când nu tăcem arătăm de fapt că mai bine am tăcea. De cele mai multe ori spunem avioane, fie că e vorba de conferinţe, articole, instanţe, interviuri etc. Deci mai bine am tăcea… ar spune unii.

Deci vedeţi? S-ar putea şi mai rău! O puzderie de avocaţi care să spună ce le trece pe cap. Văleu!

Imaginaţi-vă că toţi avocaţii s-ar pune acum să discute despre ce trebuie făcute cu interceptările ăstea. După care trageţi concluzia cum ar râde tăţi de breasla noastră de pinguini pă motiv că nu am priceput nimic. Cam aşa stă treaba.

Noi vedem lucrurile în felul următor. Cea mai bună modalitate de combatere a abuzurilor este prevenţia. Dar pentru asta nu ne trebuie numa bună credinţă din partea juzilor ori mai puţină prostie din partea legiuitorului. Avem nevoie şi de loieri care să fie capabili să anticipeze anumite derapaje constituţionale. Să se plângă mai puţin, să invoce mai din timp şi cu argumente mai de soi. Că altfel vine Curtea Constituţională şi râde de noi că nu am ştiut cum să punem la zid sporul obligatoriu de la concurs. Şi are dreptate.

Oare cum era dacă se invoca excepţia asta de neconstituţionalitate pe interceptări acum 2 ani? Cam întrebarea asta ne roade pă noi. Cine ne-o oprit şi cum? Sau ce?

Am zis!

%d blogeri au apreciat: