Colega noastră dragă Costella Robarossa a îndrăznit să ne explice cum definitivatul doare la orizont. Din Baroul Iaşi, transmisiune LIVE. Ştim că nu este un mesaj de sărbători. Dar mai bine rămânem ancoraţi în realitate, deoarece Moş Crăciun e un personaj fictiv.

Amu’ c-o trecut, pot să deschid gura.

DISCLAIMER: scris la frustrare.
DISCLOSURE: realitate loierească.

Cinci săptămâni la rând am avut coşmaruri scăldate baikalic în transpiraţie cum îmi pic cu splendoare definitivatul (cu pene, cu circ, cu trâmbiţe şi surliţe, butoaie de vin şi porci rotisaţi).
Visam (şi nu pre’) cum vomez în faţa partenerilor ca reacţie la faptul că mă trimit la Curţi de apel fără calitate. Practică ce ar trebui legalizată, ca prostituţia.
Cum mă înhaţă de-o ureche nenea decan şi îmi aplică o corecţie fizică Smaranda Grey like, că exercit fără drept blestemata profesiune.
Un client m-o şi întrebat dacă nu-s… fertilizată.
In vitro, poate. Am zîs io tulind-o la prima gaură cu destinaţie specială.

Şi am înjurat. Greu şi urât. Aşa cum numa’ un half-blood native poate.
Şi mi-am promis şi jurat că mă reprofilez. Că mă duc în Chille şi mă fac preşedintă.

Da, o s*lă!.. Am cedat şi am promovat. Ş-amu’ vomele o să-mi devină realitate.
În concluzie, promisiunea o rămas fără obiect.
Cu toate aiestea, sufletul meu candid o decis să împartă în stânga şi în dreapta nişte înţelepciune de după (ca pastila de-a doua zi).

Aşadar, motive-votive-degenerative să nu te faci loier definitiv:

(1) Creierul. În doi ani, rămas două sinapse. Violate şi torturate până când Guantanamo Bay seems-your-500-Fortune-holiday. Şi onorată instanţă te trimite la cetit (nu invers, pentru că eşti o finuţă).
(2) Stomacul. Una-două, puşcă.
(3) Dantură. Impecabilă.
(4) Mental state. Eşti pe sedative şi anti-depresive. Te simţi în siguranţă doar în bibliotecă şi lângă şopârlica Gu. Dormi cu lumină, laptop, LCD şi ai trei lacăte la uşă (toate valorificate).
(5) Masculul din viaţa ta. Grandoman. Self-centered. Hostile takeovers îs mai reliable.
(6) Femela din viaţa ta. Pe vremea când învăţai la penal. I swear – fu pură participaţie ocazională.
(7) Viaţa personală. Ai ieşit din circuitul civil. Married to disponibilitate 24/7.
(8) Integritatea morală. Smart-ass. În probaţiune nu ţi se prezintă nici un martor.
(9) Imaginea politică. Nu te-o-mpins încă păcatu’.
(10) Patrimoniul. Cărămizile roşii din bibliotecă, a swiss bank account şi ai uzucapat o colecţie prematură de sechele.
(11) Libertatea. Rămasă în facultate.
(12) Concurenţa. Ţi-o supt untu’ din tine.
(13) Spaţiul privat. Password protected: iPhone, folder, laptop, agendă, poşetă, ciorapi, lenjerie, gură.
(14) Aeronavele. Unicul moment când te simţi CEO şi nu Unchiul Tom.
(15) Caprele. Au Louboutin Cheetah. Îţi fotocopiază dosare. Şi au gusturi oribile în ceea ce priveşte tapiţeria şi cofeina din birou. Te-ar domina. Subversiv.
(16) Networking-ul. Prostituatele cărora le-ai formulat cereri în tăgada maternităţii.
(17) Religia. Adrenalina. Onorariul de succes.
(18) Umorul. Aaaall gone black and british. Sec şi însetat. Şi când eşti mean lumea crede că glumeşti.
(19) Cărţile. Te-apuci într-o seară umedă de rumegat beletristică. Te trezeşti după două pagini că subliniezi, adnotezi, încercuieşti şi te scremi să faci conexiuni. Efectiv gândeşti imaginea de ansamblu. Şi… îţi dai seamă că e o revistă pentru masculi. Ouch! („Tu, bă, eşti cu din aiestea?”, „Da, fă, dacă tot vii rar acasă!”)
(20) Somnul. O risipă.

Să mă ierte Sfântu’ Crăciun. Nu am putut screme ceva mai bun…

Elementary, my dear Watson,

Costella