Tot v-am zis noi că acceptăm zâceri din afara redacţiei şi am trăit cu senzaţia că nu ne băgaţi în seamă. Bine, că n-am zis să ne trimiteţi orice fătare de vă vine să o ziceţi când staţi la o bere şi probabil ăsta e motivul pentru care încă nu ne-aţi scris.

Recent, am primit în poşta electrocasnică a redacţiei un mail cu conţinut (nu conţinuturi) alternativ (penaliştii ştiu despre ce vorbim). Ne-a convenit ce am citit aşa că am zis că putem să inaugurăm liniştiţi rubrica: „Fii cioban! Scrie pe Loieri!”

Da’ nu vă agitaţi becaliceşte. Dorim doar să tragem un semnal de alarmă – că ne plac până şi domnişoarele, atâta vreme cât prezintă coae loiereşti. Sperăm să vă placă ce-o avut de zâs, altfel vom fi nevoiţi să o invităm şi altă dată, să îi oferim şi o poziţie de loier stagiar în căsuţa noastră din copaci, numa şi numa pentru tulburarea liniştii voastre publice.

by Lina Wilhelmina

În fiecare sesiune se aude corul bocitoarelor: cât e de greu la drept, cum abia aşteaptă să termine, cum nu le place dreptul, că s-au săturat de legi. Partea nasoală e că nu-şi dau seama că singurul mod de a te salva de drept e să nu termini facultatea, pentru că altfel, oricum am număra, îţi închei socotelile cu dreptul doar după ce le-ai încheiat pe cele cu viaţa, niciun minut înainte.

Să zicem că dai la INM şi chiar reuşeşti să nu te pierzi cu firea şi termini. Ajungi judecător. Dai cu ciocănelul ce dai, şi vine pensiuca. Dar nu o să stai la 50 de ani să vegetezi pe o pensioară de câteva zeci de mii de lei, ci vei intra în avocatură, că te ştie lumea, te ştiu rudele şi te ştiu foştii colegi. Aşa că va merge strună şi îţi vei continua aventura cu dreptul! Iar din avocatură te pensionezi doar când mori, preferabil chiar după.

Dar să zicem că te faci procuror, că ai o pasiune nebună să fugăreşti hoţii de găini, care au îndrăzneala să fure din bătătura bunicii şi copilaşii evazionişti, care nu îşi declară premiile de sfârşit de clasa întâi, la fisc. Iar ca orice procuror care se respectă, atunci când febra musculară de la picioruşe va anunţa nevoia acută de pensionare, te retragi în căldurosul plan B al avocaturii de penal. Iar schema de mai sus se repetă – lumea te ştie, bănuţul vine, ieşi din meserie doar cu obositele-ţi picioruşe înainte.

Nu cred că mai are rost să vă spun că dacă te faci avocat relaţia abuzivă în care tocmai ai intrat nu se va termina niciodată. Şi că de câte ori vei jura că e ultima cauză şi că mai bine pui marfă pe rafturi la Kaufland, decât să mai mergi în instanţă, de atâtea ori îi vei declara iubire eternă scumpei şi minunatei tale avocaturi. Şi că vacanţele tale, deşi se vor petrece fizic pe o plajă sau pe o pârtie, în mintea ta se vor petrece făcând construcţii de apărări şi strategii procesuale, speţe noi şi minunate şi analize de articole, fiind ca un bolnav de dragoste ce se gândeşte doar la iubirea lui eternă.

Aşa că, dragi colegi studenţi, dacă nu vă place dreptul acum, singura şansă de a scăpa, preferabil pe veci, de el e să lăsaţi facultatea unde e şi să fugiţi în cealaltă direcţie. Pentru că altfel, dacă reuşiţi printr-o minune dumnezeiască să terminaţi, nu se va mai termina, de fapt, niciodată.

P.S.: Nu am analizat opţiunea de notar. Cine nu şi-ar dori să fie propia sa fabrică de bani? Boooriiing!