Să fim clar înţeleşi. Ideea protestului este binevenită şi oportună atunci când balanţa se înclină la mişto într-o direcţie sau alta. UNBR-ul a tăcut prea mult iar avocaţii sunt nişte masochişti înverşunaţi – iau mereu şuturi în fund dar se întorc mereu pentru următoarea repriză. De fapt… problema nu este că se întorc. Problema este că se întorc cu exact aceeaşi atitudine… ori mai bine spus o lipsă de atitudine… ce oferă cadrul optim pentru a mai lua câteva şuturi în cur.

Atunci când DNA-ul a început să facă plângeri la CSM împotriva judecătorilor pentru că soluţiile au fost defavorabile, UNBR a rămas în păpuşoi. Atunci când DNA făcea propuneri de lege ferenda pe un Cod de procedură penală făcut de şi pentru procurori, UNBR juca pantomimă. Atunci când arestările au început să se motiveze fără să se citeze între ele la notele de subsol şi să se uite folosirea ghilimelelor pentru frazele identice ce pun în cap statul de drept, organele de conducere ale UNBR se aflau probabil la o bere în Herestrău punând ţara la cale.

Deci lucrurile au luat-o razna. Asta e clar. S-a observat asta cam din momentul în care avocatul a devenit piesă de mobilier în biroul organului ce audiază martori ori părţi în dosar. La un moment dat nu aveai voie să vorbeşti nici cu clientul… ori pentru client. Se striga la tine dacă încercai să deschizi gura. Iar atunci când nu se striga la tine, erai ignorat. Puteai începe să faci striptease în faţa celui care audia că nu te băga nimeni în seamă. Erai absolut inexistent. Şi ghici ce…? Multe nu s-au schimbat.

Dar adevărul este că nici avocaţii nu au încercat să schimbe acest status quo. Uitaţi-vă la avocaţii tineri. Ăştia merg la primul oficiu în instanţă ori la o audiere la parchet, se întorc acasă ruşinaţi şi rămân toată cariera cu o reticenţă în a lua taurul de coarne. Noi am apreciat dintotdeauna că nu e necesar să dai cu pumnul în masă pentru a închide cuiva gura. Uneori o ironie ori o glumă bine plasată o să-l facă pe ăla din faţa ta să nu mai încerce niciodată să te ia la mişto. Şi dacă nu merge, pune-te bă şi dă-i de lucru. Pune-l să răspundă la cereri şi sesizări via CSM până se plictiseşte să dea copy-paste.

Dar nuuu… avocaţii nu fac asta. Ei se plâng la cafele. Aşa cum discutăm în general despre mentalitatea românului, să ştiţi că există şi o mentalitate a avocaţilor. Şi asta uneori pute mai rău decât mentalitatea judecătorilor ori procurorilor. Şi ştiţi ce…? Avem vaga impresie că printre cei mai nasoli sunt avocaţii deveniţi judecători ori procurori. La ăştia se vede cel mai uşor cum se mută frustrările din curtea lor în curtea inculpatului via curtea avocatului său.

De aici putem trage o concluzie: avocaţii nu se învaţă minte.

De asta suntem oarecum anti protest. Pentru că deşi protestul ajută în general, ori cel puţin ar trebui să ajute, de această dată o să fie un fel de dansul pinguinului. De ce ne-am duce noi cu banderolă în instanţă? Suntem căpitani de echipă cumva? Ştiţi mâneca aia lungă şi largă de la robă? Realizaţi cum va arăta cu banderolă? Nu, mersi.

Şi pentru a nu începe lumea să strige la noi că suntem anti fenomen şi degeaba, vom oferi publicului larg o altă formă de protest. Şi vom descrie acest protest în mai multe puncte:

1. Avocatul ar trebui să renunţe la robă atunci când pledează în instanţă. Deoarece oamenii în general nu trebuie să se ascundă în spatele unei haine. Iar mesajul e următorul: “deoarece instanţa consideră că atunci când se iveşte un abuz, acesta deranjează doar o entitate lipsită de sentimente numită avocat, vă facem cunoscut faptul că în spatele robei se află o persoană ce îşi vede EUL călcat în picioare de o altă robă neagră ce nu realizează că şi în spatele acesteia se află tot un om“.

2. Atunci când avocatul stagiar primeşte un dosar de 20 de volume la un oficiu, fără a avea timpul rezonabil să îl studieze, să părăsească sala de judecată în momentul în care instanţa respinge cererea de amânare.

3. În momentul în care te prezinţi într-o cauză, nu lăsa aproape nimic la aprecierea instanţei. Aşa prinde contur cultul indiferenţei. Sunteţi şocaţi de indiferenţa lor? Ar trebui să vedeţi cum se vede din sală indiferenţa voastră. Avocaţi definitivi care se prezintă la oficii doar pentru a încasa 300 de lei fără a oferi o apărare efectivă inculpatului, dar care sunt în căutare de respect atunci când se prezintă ca şi avocaţi aleşi. Aşa s-a creat un dublu standard ce a ajuns să afecteze întregul sistem. Căci efectul bulgărelui de zăpadă nu se întâlneşte doar în marketing ori în economie. Acesta se răsfrânge inclusiv în justiţie.

Ne vom opri aici. Pentru moment. Pentru că probabil nu ne citeşte nimeni.

Dar dacă cineva ne citeşte… atunci acel cineva să contribuie pe mai departe.

Sursă foto: undeva de pe internet.