Ca să nu se spună despre noi chestii neadevărate (lucru posibil, având în vedere articolul anterior 🙂 ), azi avem un exemplu de care vorbeam cu două articole în urmă şi pe care nu avem nicio reticenţă să vi-l prezentăm.
Juridice ne prezintă o analiză cât se poate de realistă şi profesionistă a pericolului social în cadru contravenţional, analiza doamnei judecător Doina Liliana Ciuban de la Judecătoria Arad.
Fără a spune de ce ajung majoritatea cauzelor de contravenţional în instanţe (respectiv, incapacitatea agentului constatator de a aprecia, când sancţionează o contravenţie reală, pericolul social concret al faptei comise), stimabila doamnă exemplifică o dată gândirea încurcată a legiuitorului la momentul redactării unor norme importante (Codul rutier), iar în al doilea plan necesitatea ca, în cazul în care judecătorului îi este adusă în atenţie o plângere, acesta să aprecieze corectitudinea cu care, raportat la fapta concretă, agentul constatator a apreciat gradul de pericol social concret.
Astfel, colegii magistraţi a căror opinie este în sensul că p.v. de contravenţie beneficiază de imunitatea unei prezumţii (cam) absolute de legalitate, ar putea să plece urechea la vorbele unei colege de breaslă. Acum cu atât mai mult cu cât, cel puţin pe contravenţiile rutiere, dânşii pot să-şi gâdile orgoliul cu faptul că judecă în primă şi ultimă instanţă. Între noi fie vorba, modificarea asta cam pute a CEDO. Spre binele unora, ar fi bine să nu avem dreptate.
Ca să încheiem cu un “deci”: deci Onorata Instanţă de Arad ne-a bucurat cu zicerile sale. Îi dorim viaţă lungă, carieră fructuoasă, jurisprudenţă relevantă şi să ajungă să judece şi arestări, fiindcă acolo, mai mult ca niciodată, e necesară o gândire care să aprecieze real, în concret pe fiecare caz, dar mai ales pe fiecare arestat, dacă se impune sau nu privarea de libertate.
Pentru întreaga opinie, linkul spre Juridice e aici.
