Am primit de la Andrei Ruse un autograf care spune exact ce vă zice titlul. L-am prins pe Andrei în Timişoara, eram în trecere când el a avut lansarea romanului Zaraza. Colegii de redacţie au şi făcut un interviu cu el de ceva vreme. Eu numai ce m-am întors dintr-o misiune imposibilă. O să vă povestesc despre ea altădată.

N-am înţeles ce a vrut să zică Ruse prin dedicaţia din titlu decât după ce am terminat de citit cartea. Acuma stau şi mă uit la coperta ei, la faţa lui Cristian Vasile prinsă atât de subtil în încercuirea vinilului şi îmi dau seama ce a vrut să spună Andrei. Ruse. Dacă nu se numea Zaraza, cartea se putea numi la fel de bine Despre lucrurile simple. Pare clişeistic sau laudativ ce vă spun, dar nu e. Nu sunt mare fan al stilului scrierii lui Ruse, dar cartea face toţi banii. Doar pentru subiectul ei. Doar pentru viaţa romanţată sau nu a lui Cristian Vasile. Doar pentru lucrurile simple din ea, printre care şi obsesia pentru interpretarea perfectă, pentru arta de dragul artei nu de dragul banilor, nu arta adaptată după modă, ci după ceea ce defineşte artistul, ce simte fiecare, organic, că îl defineşte.

Nu a scris Ruse cartea perfectă, nici nu a avut vreun moment pretenţia că a scris-o, dar ce a vrut să transmită, ce s-a ambiţionat să iasă din paginile cărţii sale, a ieşit. A ieşit acel fel de om pentru care nu contează faima sau banii, ci contează că prin ceea ce face pe scenă îi ajută pe cei care-l ascultă să scape din realitate, să viseze cu ochii deschişi la o lume altfel decât cea în care trăiesc. Şi la urma urmei ăsta e scopul artei, în orice formă  s-ar manifesta ea.

„Arta fără libertate absolută nu e artă” (citat din memorie), zice cineva în cartea lui Ruse. Nu mi-am notat cine, oricum n-are importanţă, important e adevărul din cele reţinute. E adevărat că nu orice iese pe gura sau din pixul, pensula sau dalta unuia e artă, dar asta nu infirmă regula din citat.

Bravo, Andrei Ruse! Sunt sigur că Cristian Vasile ar fi cu ochii în lacrimi la finalul cărţii. Cineva nu l-a uitat. Şi aşa l-am redescoperit şi noi, ignoranţii ăştia prinşi în vârtejul lucrurilor mărunte de zi cu zi.

Şi mi-am mai dat seama de ceva: e destul de greu să scrii despre lucrurile simple. Se pare că Ruse poate.