Ni se spune că ne naştem liberi, dar suntem prinşi în cătuşele unor instincte care ne guvernează toată viaţa. Cele mai mari greşeli le facem din cauza lor. Dacă ajungem, întâmplător sau nu, în spatele unor uşi de după care nu mai putem ieşi când vrem, ci când ni se permite, începem să ne punem întrebări. Întrebări despre libertate.
Despre ea ca instinct. Sau despre ea ca drept ce ar trebui să ne fie respectat orice am face. Oricât de grav.
Libertatea ca lipsă este cel mai bun mijloc să ne facă să gândim. Dacă prietenii ne împiedică să gândim, dacă şcoala ne-a născut reduşi, soluţia sigură contra prostiei este ordonanţa de reţinere şi mandatul de arestare.
Singura nuanţare care reiese din practica meseriei noastre este că orice soluţie bună care este prost aplicată naşte efecte adverse sau contrare. Pentru argumentele de mai sus, tragem concluzia că medicamentul pentru prostia celor care o dau în bară când pun în practică soluţia contra prostiei este, evident, aceeaşi soluţie.
Şi uite aşa intrăm într-un perpetuum mobile de soluţii juridice contra prostiei.
