Vindem iluzii. Noi, cei ce apărăm, voi, cei ce judecaţi. Nu suntem de condamnat. Dacă există cumpărători, de ce să nu facem acest business profitabil? Noi ne încasăm onorariul.

Ne luptăm pentru client, dosarele dospesc şi cresc o dată cu cererile noastre, cu amânările ivite, cu concluziile scrise. Voi vă încasaţi salariul. Şi probabil aveţi asigurat locul în rai, pe când veţi muri cu conştiinţa împăcată că aţi făcut dreptate. Nu justiţie. Aia e pentru proşti. Dreptatea contează. Să iasă anii de executare la număr. Să dea bine pe statistică. Să le arătăm tuturor ce dumnezei suntem. Să se înţeleagă că atotputernicia e un atribut inventat să-l folosească exclusiv juzii.

Vindem iluzii. Şi ei le cumpără, naivi fiind. Şi noi râdem în barbă. Şi voi exclamaţi: „Ce fraieri! Uită-te la ei cum se înghesuie la tarabă!” Şi totul e un circ ieftin.

Somn uşor.