E primul lucru care ne-am întrebat după decizia CCR din 21.10. referitor la (ne)constituţionalitatea art. 5 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 221/2009. Nu băgaţi în seamă postul anterior, am fost prost informaţi. Sau naivi. Naivi să credem că în actuala componenţă a CCR (ne pare rău dar nu mai putem vorbi de Curtea Constituţională ca instituţie apolitică, ca un ceva juridic) se mai poate obţine vreo soluţie de bun simţ. Şi ne-am dat seama până la urmă de ce pute a hoit. Fiindcă CCR-ul a asasinat bunul-simţ. I-a tras un şpiţ în gură de-a zburat pe spate, a dat cu capu’ de Constituţia pusă pe jos pe post de preş (e chiar la intrarea în sala de şedinţe) şi atât. Gata. A decedat.

Noi am zis să dăm un sens pozitiv motoului nostru, “ciobani în robă”, dar după cum se vede cei de la CCR vor cu orice preţ să fie ei ăia. Şi din păcate nu-s doar trei ciobănei în robe de piei, ca în Mioriţa, din care unu-i ungurean, unu-i bulgărean şi altu-i fraier că aşteaptă să şi-o ia de la ceilalţi doi. Nu! Sunt nouă şi toţi sunt care mai de care mai ciobani (zicem că sunt toţi, sub rezerva votării în unanimitate a neconstituţionalităţii articolului amintit). Şi nici măcar nu putem avea satisfacţia amară să zicem că am mai dat de o ciobăneală legislativă, fiindcă CCR-ul nu-i nici măcar legiuitor. Nu-i, da’ poate zice că acordarea de despăgubiri morale celor condamnaţi politic e neconstituţională.

Ne arde barda de nerăbdare să răsfoim şi noi motivarea deciziei. O aşteptăm cu drag ascuţindu-ne Codurile. Dar dacă Onoratele Instanţe şi piticii jurişti ai MFP-ului cred că pot sufla uşuraţi cu privire la despăgubirile morale cerute în procesele pe rol, ar trebui să fie mai cu băgare de seamă. Nu de alta, dar le pregătim “o perversă ca pe Târgu-Ocna”. Mi se pare corect aşa! Păi! Ori suntem golani, ori nu mai suntem!