La Mulţi Ani doamnelor, domnişoarelor şi comunităţii queer care se identifică în categoriile amintite.

Astăzi este acea zi minunată din an în care redacţia lasă ciobănelile la o parte şi laudă partea cvasi-suportabilă a umanităţii. Într-o ţară în care avem, la 7.000 de magistraţi (mă rog, respectând opinia Constituţiei şi a câtorva simpatici care numără şi procurorii aici) peste 4.000 de doamne şi domnişoare, este firesc să recunoaştem evidenţele: s-ar duce naibii tot sistemul în lipsa voastră.

Dar fiind obişnuiţi să vedem paiul scurt din orice mănunchi şi umbrele din mijlocul soarelui, vă aducem la cunoştinţă că ziua asta ar trebui să fie despre cu totul altceva decât flori, băute cu gagicile şi striptease masculin.

Despre inegalitatea de venituri şi tratament la locul de muncă.

Despre obiectificarea voastră cotidiană.

Despre sexism şi prejudecăţile sociale adânci care vă echivalează unor electrocasnice performante şi aparate de copiere a genomului chiar şi în medii ce se pretind elevate.

Despre violenţa în familie, cu precădere manifestată împotriva copiilor şi soţiilor, endemică în mediul rural şi industrial urban.

Despre feminism şi încercarea de a atrage atenţia asupra tuturor aspectelor de mai sus, prin campanii sociale ca #metoo, luate în derâdere nu doar de către bărbaţi, dar chiar şi de către multe dintre dumneavoastră.

Aceste lucruri nu se rezolvă cu flori şi cadouri. Caracterul excepţional al zilei de 8 martie, iniţial demers feminist legitim, trebuie să dispară astăzi. Femeile nu sunt specie aparte, pentru a avea o zi a lor, în care patriarhatul să se spele pe mâini aducând atenţii, iar în restul anului să se revină la status-quo.

Se rezolvă cu campanii sociale şi luptă politică. Cu măsuri şi programe economice. Cu conştientizarea faptului că problemele sunt reale şi grave.

Sunteţi puternice şi majoritare, cheia e la voi.