Aveţi aici materialul pe care vrem să îl trecem prin aparatul de propagandă. Situaţia pe scurt se prezintă în felul următor: o tanti o scris un material despre ce o avut pă suflet. Iar un nenea pă nume Dănileţ o ţinut musai să îi răspundă punctual. În stilul lui caracteristic. Înainte de a începe cuvântarea noastră am dori să mai facem totuşi o precizare. Noi nu analizăm ce spune Dănileţ ca şi cum ar fi un judecător. Că judecător este în sala de judecată. Sau ar trebui să fie. În timpul liber el scrie pe blog, apare la televiziuni, comentează pă Facebook. Deci pare că se vrea vreun formator de opinie. Pare să fie ceva persoană publică. Din această perspectivă vrem îl privim noi pe neneul Dănileţ. Pentru că este dreptul nostru să punem în discuţie ce grăiesc formatorii de opinie prin spaţiul public.

Pentru claritate, vom cita ce o scris tanti criticată de nenea Dănileţ. Pe urmă vom cita ce o scris ca răspuns pe blogul personal nenea Dănileţ. Doar pă urmă ne vom exprima şi noi punctul de vedere. Aşa cretin cum este el. Deci aţi putea spune că este un threesome. Dar nu este. Că avem alte gusturi în materie de oameni.

Tanti: „Este justitia in care trebuie sa iti dovedesti nevinovatia”.

Nenea: „Nu e aşa: în art.  4 alin. 1 Cpp consacră prezumţa de nevinovăţie, iar art. 99 alin. 2 Cpp prevede expres că suspectul/inculpatul nu este obligat să îşi probeze nevinovăţia”.

Redacţia: Pe bune? Ne-a citat din Cod? Chiar scrie că suspectul ori inculpatul nu este nevoit să îşi probeze nevinovăţia? Suntem şocaţi. Am crezut că este doar ceva ce invocă avocaţii când vor să se afle în treabă.  A citit oare nenea Dănileţ şi nota de subsol în care scrie că ăsta este dreptul inculpatului? Să nu probeze nimic. Dar dacă se prevalează de acest drept, există şansa să facă duşuri reci lângă sarmale calde. A citit oare nenea Dănileţ nota asta de subsol? Se poate găsi mai ales prin hotărârile de condamnare ale României la CEDO. Este ca şi cum s-ar plânge unul că nu este vinovat iar instanţa ar spune scrâşnind din dinţi: „cum nu… scrie în rechizitoriu că da!”. Nenea Dănileţ. Dacă tot ce scrie în Codul de procedură penală ar produce efecte juridice, ar exista inclusiv nulităţi absolute.

Tanti: „Este justitia in care autorizarea pe banda a mandatelor de supraveghere tehnica de catre judecatorii de drepturi si libertati, prin care se violeaza dreptul la viata privata al cetatenilor, a devenit un fapt curent, o banalitate”.

Nenea: „Judecătorii sunt  ei înşişi garanţi ai drepturilor şi libertăţilor. Sunt multe infracţiuni care pot fi probate mai ales prin mijloace speciale, cum ar fi interceptările şi înregistrările, ori filajele. La cât de mult s-a diversificat lumea infractorilor, daţi-ne voie să folosim mijloacele puse la dispoziţie de cod. Iar cine are ceva de reproşat, nu are decât să dea în judecată statul român pentru violarea vieţii private. Cât timp ea nu e făcută cu rea credinţă, nu se pune în discuţie răspunderea judecătorului”.

Redacţia: Ne-a plăcut asta cu „La cât de mult s-a diversificat lumea infractorilor, daţi-ne voie să folosim mijloacele puse la dispoziţie de cod”. Nenea Dănileţ. Eşti infractor doar după o soluţie definitivă de condamnare. Până atunci eşti cetăţean onest, făptuitor, suspect, inculpat, orice altceva dar nu infractor. Cine mai interceptează persoane condamnate definitiv? Ştiţi cazuri? Asta aşa… ca formă. Ne place că vorbiţi despre diversificarea infractorilor. Deci ăştia s-au diversificat motiv pentru care „voi” aveţi voie să interceptaţi la greu. În primul rând ne întrebăm retoric la cine vă referiţi când spuneţi „daţi-ne voie să folosim mijloacele puse la dispoziţie de cod”? Pe urmă avem o nedumerire. Ce diversificare a lumii infractorilor? Că cetăţenii acestei ţări îs interceptaţi sistematic încă dinainte să existe pe piaţă telefonul fix. De când se tot diversifică lumea asta a infractorilor de trebuie musai musai să „vă dăm voie” să folosiţi „mijloacele puse la dispoziţie de cod”? De la codul lui Carol al II-lea încoace?

Tanti: „Este justitia in care cei cercetati sunt luati de mascati si dusi cu duba fara sa fi fost citati in prealabil”.

Nenea: „Cei periculoşi sunt luaţi de mascaţi. Acum, nu le putem pune la dispoziţie taxiuri sau să îi ducem cu maşina personală la sediu pentru audieri. Dacă nu au fost citaţi în prealabil, se va discuta de avocaţi”.

Redacţia: Hai, nu zău! Permiteţi-ne să vă spunem că sunteţi puţin cu nasul pe sus. Din nou. Din moment ce vorbiţi despre dusul la sediu bănuiesc că vă referiţi la parchet. Avem atunci nedumerirea de ce afirmaţi că „nu le putem pune la dispoziţie taxiuri sau să îi ducem cu maşina personală”? Aveţi vreun hobby despre care nu ştie lumea?

Tanti: „Este justitia in care, inca de la inceputul cercetarilor penale, datorita expunerii publice totale, cei cercetati pierd afaceri, pozitie sociala, renume, prieteni si chiar familia”.

Nenea: „Ah, da, riscurile transparenţei…Era mai bine pe vremea sovieticilor şi apoi a comuniştilor, când erai ridicat de pe stradă şi afla familia despre tine când te întorceai de la Canal?”

Redacţia: Nu. Era mai bine dacă aveam bun simţ.

Tanti: „Este justitia in care se resping pe banda reclamatiile impotriva abuzurilor facute de procurori”.

Nenea: „Benzile se folosesc în fabrici şi uzine. În justiţie avem proceduri. Dacă reclamaţia este nefondată, se respinge. Simplu. Cât despre abuzuri, dacă nu există intenţia, nu e abuz – nici disciplinar, nici penal”.

Redacţia: Hai, nu zău! Permiteţi-ne să vă spunem că sunteţi puţin arogant. Din nou. Am înţeles. Abuzul este cu intenţie aşa cum neglijenţa este cu…? Hai cu logica!

Tanti: „Este justitia in care avocatii pledeaza cu capul plecat, timorati de frica ca daca vorbesc si isi apara clientii, luand pozitie impotriva abuzurilor, le fac rau persoanelor pe care le apara deoarece ii intara pe procurori si judecatori impotriva lor”.

Nenea: Unde sunt astfel de avocaţi fricoşi? La Oradea? Mă îndoiesc. La Cluj? Cu siguranţă nu, aici sunt extrem de respectuoşi iar noi suntem extrem de colegiali cu ei. La Bucureşti? Acolo sunt cei mai „ai dracului” avocaţi.

Redacţia: asjkfhsdkghldajgfksdh!

Tanti: „Este justitia in care, atunci cand ajung in instante, oamenii nu vorbesc cu avocatii despre strategii de aparare, proceduri si lege, ci, alaturi de alte mii de oameni, se roaga la Dumnezeu si la toti sfintii din calendar sa aiba parte de un judecator care ii asculta si se apleaca cu atentie asupra dosarului si probelor”.

Nenea: „Ei, eu vă spun alta: este justiţia în care uneori se spune că să cumperi un judecător e mai ieftin decât să angajezi un avocat. E cea în care prima întrebare pe care un client o pune avocatului este dacă îl cunoaşte pe judecător. Şi, din cauza practicii neunitare, da, cetăţeanul se roagă la Sfinţi. Uitaţi eu, în sală, când cineva îmi spune „Domnule Preşedinte, vă rog să….” îl întrerup şi îi spun franc: „Cu rugaminţi mergeţi la Biserică. La mine veniţi cu cereri, excepţii, concluzii!”. Dar să ştiţi că şi când mergi în spitale, în loc să fii asigurat de doctor că va face tot ce îi stă în putinţă să îl salveze pe pacient, acesta spune „Cum o da Dumnezeu!”. Concluzia: poporul român e foarte credincios. Nu suntem noi ăia care facem religie cu elevii din clasa I până într-a XII-a şi avem Biblii şi cruci în sălile de judecată? Că doar nu aţi vrea să îi învăţăm educaţie juridică!”

Redacţia: Deci nenea Dănileţ îi trimite pe oameni la Biserică. Just. Deşi Dumnezeu nu există, uneori sunt şanse mai mari să îşi găsească dreptatea acolo. Pentru că oameni care te întrerup pentru a te trimite la Biserică te obicei ajung să-ţi dea botezul prin hotărârea de condamnare (sic!). Nu ne referim însă la nenea Dănileţ. El foarte probabil ascultă toate argumentele juridice. Asta dacă nu te întrerupe pentru a te trimite la Biserică.

Tanti: „Este justitia in care se dau hotarari judecatoresti cu copy-paste din rechizitorii”.

Nenea: Tehnologia este folosită din plin. Inclusiv de judecătorii din apel/recurs care fac copy-paste din hotărârile date de instanţa inferioară pentru a face considerentele deciziei. Problema e alta: că nu se argumentează suficient o hotărâre, că e plină de naraţiuni. Putem pariu că dacă luăm la întâmplare o hotărâre de la o instanţă de apel găsim doar un singur paragraf din 20 de pagini care conţine o referire la calea de atac?!

Redacţia: Serios? Problema este alta? Nu ştiam. Akjfghdkjghdjkh!

Tanti: „Este justitia in care nu vorbim NICIODATA oficial despre erorile judiciare, despre abuzuri si efectul acestora asupra oamenilor”.

Nenea: „Despre erori judiciare vorbim în fiecare cale de atac. Mă înşel, cumva?!”

Redacţia: Căile de atac copy-paste, nenea Dănileţ?

Tanti: „Este justitia in care judecatorii au facut parteneriate cu procurorii, luptand pentru aceeasi cauza”

Nenea: „Asta e poveste luată de pe un site specializat în înjurat magistraţii, alimentat cu informaţii de binevoitorii din sistem. Eu spun să stăm calmi, căci din 28 martie s-a prevăzut în Legea 51/1995 „În exercitarea profesiei, avocaţii sunt parteneri indispensabili ai justiţiei (…)”. Aşa că de acum…trinomul acesta este de aceeaşi parte, a legii”.

Redacţia: Nenea Dănileţ… mai sus ne explicaţi cum nu vreţi să duceţi infractori periculoşi cu maşina personală la sediu. Am glumit. Nu este evident?

Şi zău că ne-am săturat. Aşa că am pus punct.