Revenind. Dacă sistemul nostru juridic e de cujus, cine naiba intră la masa succesorală? Mă-ntreb c-apoi să vă-ntrebaţi pe voi înşivă. Încă n-am ajuns acolo, da’ e musai să gândim niţel şi-n perspectivă, nu?Căci ştiţi voi…

Sistemul ăsta e de mult schilod, ca Forest Gump, cu mai multe probleme decât cartea lui Mircea Ganga şi ce-şi vede mereu scăparea doar într-un capăt de seringă infectată – pricepeţi, da?

Căci dacă ăl Cod (a)procedural e Biblia-n drept, atunci e clar că Juzii au citit-o, da’ n-au înţeles sfaturile. Au citit printre rânduri după care o dat cu biciul până ce-o întors speranţele pe cealaltă parte. Ştiu, sunt incoerent, la fel ca majoritatea hotărârilor judecătoreşti.

…în curând or să bată clopotele (aşa-i Mitică?). Şi-or să plângă părinţii c-o murit justiţia.

“Cine o să ne mai bată copiii fără motiv?”, se vor întreba ei disperaţi da’ cu zâmbetul pe buze.

…şi după clopote, potopul. S-or prinde toţi de şomaj, cu gându-n părţi că altceva nu ştiu să facă-n viaţă.

“Ne-am scris sfârşitul atunci când am început cu dreptul”, va scrie pe piatra funerală a fiecăruia.

…dar după potop, lumea o să reînceapă sezonul de telenovele. Şi o să uite că la un moment dat o existat justiţie.

…facultăţile de drept o să devină muzee.

“Aici şi-au început sfârşitul”, vor scrie cărţiile de istorie.

…instanţele vor deveni spitale de nebuni.

“Vedeţi ace’ masă din lemn masiv de la capătu’ sălii? Mulţi şi-au pierdut minţile acolo lovind dreptatea c-un ciocan din lemn de fag”, vor spune respectivii asistentelor medicale, după care vor mai înghiţi un pumn de pastile.

…închisorile vor rămâne însă închisori.

“Căci unele lucruri nu se schimbă. Iar pentru toate celelalte, există MasterCard!”.

Am zis!