Zilele trecute a intrat Robi în redacţie cu două ouă roşii în mână. Avea o privire pierdută şi ne-am speriat că a făcut dracu’ vreun atac cerebral, ceva, de la prea multă băutură. El de obicei bea mai mult decât mănâncă. Ne-a explicat la un moment dat de ce: cică e mult mai uşor să bei de supărare decât să mănânci din acelaşi motiv.

„Ce-ai, mă?” l-a întrebat Loieru’.

„Am văzut ultimul episod din Jocu’ tronurilor”.

Loieru’ s-a uitat la el rânjind şi ca un avocat cinic ce se află, s-a gândit să-l pună-n dificultate:

„Şi? Nu ştii acuma cum să mai faci încadrarea juridică pe speţa cu Ionică Omăt?”

De-abia la momentul ăsta Robi a schiţat un zâmbet şi i-a revenit privirea de avocat la care îi trece pragul un client fraier, plin de bani:

„Nu, mă! Mi-am dat seama că, dacă Johnny a înviat la mult mai mult de trei zile după cuţitificare, poate şi Codu’ nostru iustopian de procedură penală mai are o şansă. Probabil cu o transfuzie de CEDO rezolvăm magia, nu trebuie neapărat să-i spălăm pe cap şi să-i tundem pe toţi ăia din comisia de redactare. Ce zici?”

„Iar vorbeşti tâmpenii, aia zic”, i-a declarat Loieru’ impasibil veşnica iubire pentru raţionamentele lui. „Mai bine hai să vezi ce site am ţâpat cât tu beleai ochii la seriale mainstream pe care oricum lumea nu le înţelege. Se uită la ele numai fiindcă e cool să ştii cine căcat e piticu’ ăla care cum prinde ocazia cum merge la curve.”

„Ăla de-a dat drumul la dragoni?” a întrebat încruntat Robi.

„Ăla, ăla…”

„Cum îl cheamă?”

„Dracu’ ştie! Atâţia îs! Cine naiba are suficientă memorie să le reţină CV-urile?”

„Deci ce-aţi lucrat la site?” a întrebat Robi, curios.

(sursă foto)