Curvele şi mafioţii sînt persoanele cele mai tupeiste.

Spune-i unei femei cu apucături „lejere” ceva despre talentele ei şi te vei trezi scuipat în ochi, la figurat sau/şi la propriu cu toată demnitatea lezată. Eu? Eu sînt o doamnă. Sictir!

Mafioţii discută cu cea mai mare convingere despre onoare, lege, justiţie, drepturile omului etc. Ei se caţără cu toată normalitatea în cele mai înalte funcţii posibile, absolut nici una nefiind prea sus pentru persoana lor. Deontologie – este un cuvînt pe care îl pronunţă şi îl repetă cu regia aferentă.

Dar e cazul să clarificăm puţin termenii, semnificaţiile şi clasificarea:

Cînd am spus „curve”, nu am spus prostituate. Prostituatele sînt acele fete/femei care trăiesc de pe urma acestei ocupaţii, adică practică sexul pe bani cu mai multă sau mai puţină plăcere/greaţă, ca orice slujbă.

Curvele sînt altceva: sînt cocoanele care fac aceleaşi chestii din viciu şi lipsă de moralitate, trădîndu-şi soţul sau chiar amanţii. Prin extensie, considerînd termenul la figurat, intrăm în zona social-politică, ba chiar şi culturală: linguşeli, auto-vînzări, trădări, reveniri (lins stuchitul), înjurat dimineaţa/pupat piaţa… mai pe seară – cunoaşteţi destule exemple.

În această materie, curvele masculine nu sînt rare, pentru că sîntem o societate a bărbaţilor, nu?

Cît despre mafioţi, unii dintre ei au un cod al onoarei destul de ferm, unii/alţii au o activitate socială şi filantropică meritorie, încît, la o judecată, fie ea „morală” sau judiciară, e greu să te decizi, chiar judecător fiind, cum să-i încadrezi, dacă şi cum/cît să faci şi o compensaţiune.

În fine, se impune remarcarea unei categorii integratoare: mafioţii-curve. Este cea mai spurcată specie. Sînt cei care, pentru un scop meschin, şi-ar vinde părinţii, şi-ar lăsa fratele în budă, în tot acest timp perorînd plini de convingere despre statul de drept, independenţa justiţiei, soarta ţărişoarei şi, bineînţeles, deontologie.

(Sursă foto)