Nu am înţeles niciodată de ce lumea le priveşte cu atâta dispreţ pe curve (le pot zice prostituate, că e mai literar, dar hai să le zic curve de dragul plasticităţii limbajului). Mie mi se pare cea mai sinceră meserie. Ca şi concept, firesc. Atâta costă să facem sex. Asta fac, din asta trăiesc. Principii simple, nimic ascuns. E drept că e ca la fructe: dacă îţi zice omu în piaţă că sunt roşii de grădină şi de fapt sunt de grădină din Spania, a doua oară nu mai cumperi. La fel şi la ele. După o şedinţă (ca să încercăm să fim totuşi decenţi în limbaj), dacă nu-ţi place Marcela, o cauţi pe Nuţi.

Ce vreau să zic de fapt. Prostituţia e o profesie sinceră. Nu are nimeni percepţia că mergi la o sesiune de dezbateri intelectuale. Nu e ca în avocatură, unde a priori clientul are întotdeauna dreptate (la semnarea contractului), iar apoi, la verdictul de zece ani de bulău, explicaţia e că judele e un sughi-bughi.

Astăzi am constatat că aşa e şi la Curtea Constituţională. Nu contează concepte, principii, jurisprudenţă anterioară. Contează cine plăteşte (aici nu trebuie să se înţeleagă nimic ilicit, strict metaforic vorbesc). Ce relevanţă are că în 2012 am zis una despre neconstituţionalitatea eutanasierii câinilor? Azi clientul vrea să fie constituţională treaba? Este!

Sincer, aştept siteul CCR să prezinte tarife ca pe siteurile de escorte:

– neconstituţionalitate la comandă cu finalizare – cost global pe grup – x lei/euro/dolari;

– constituţionalitate cu legare de tăblia patului şi B.J. colectiv – de y ori mărire de salariu.

Sunt sigur că din punctul ăsta de vedere cei 9 patriarhi vor avea fantezii mult mai originale ca cele de mai sus.

Şi, da, mă angajez să scot din buzunarul redacţiei banii necesari pentru preschimbarea tăbliei cu denumirea. Punem una cu neoane, să bată şi noaptea, pentru aurolaci. Şi va scrie frumos pe ea: CURTEA PROSTITUŢIONALĂ.

C-aşa-i corect.