Aţi auzit ştirea aia nouă? Am făcut o facultate degeaba. Că se trezesc unii să îşi bage picioarele în statul de drept în baza unor argumente inexistente. Cică legea penală mai favorabilă se aplică global – fie o lege, fie alta. Cică nu o faci pe instituţii autonome. Că-i dificil.

O faci global că iese bine pentru tine şi prost pentru alţii. Iar dacă nu-ţi convine, ai face bine să strângi din buci. Că nimic nu o să schimbe. Ba chiar s-ar putea să ne trezim cu un RIL faimos din partea Curţii Constituţionale (da, da!) prin care să se decidă roz pe alb că interpretarea se face global iar motivarea în doi peri nu se discută, ci se execută.

Dacă cineva crede că noi trăim într-un stat de drept să îşi facă bagajele şi să plece în Narnia, că e prea naiv pentru lumea asta. Există oameni care distrug un sistem doar pentru a-şi gâdila sub barbă un ambîţ.

Râdeam la un moment dat că principiul legalităţii ar trebui declarat neconstituţional. Mâine o să plângem că articolul referitor la legea penală mai favorabilă e declarat neconstituţional pe motiv că este… favorabil. Şi nu e bine să fie favorabil.

Asta din vreo două motive:

Unu la mână, nu poţi cere unor oameni să-şi bată capul cu instituţii autonome. Pentru că pentru o asemenea analiză nu există tipare. Nu poţi să pui modelul pe masă şi să desenezi după el. E mai bine global, ca aia e aşa… in abstracto… cum spune românul la un şpriţ. Numai că din cauza asta ajungi să condamni un om cu executare din cauză că nu poţi cu suspendare pe motiv că e naşpa regimul sancţionator al concursul pe noul Cod penal, în loc să dispui încetarea procesului penal pe motiv că micşorarea limitelor de pedeapsă atrage prescripţia răspunderii penale. E logic care e legea mai favorabilă, nu? Aţi ghicit. Aia care te trimite să faci duş la Jilava, Rahova, Poartă Albă, Gherla, etc.

Doi la mână, ce tot atâtea dispoziţii favorabile inculpatului? De când până când un om vinovat tre să beneficieze de dispoziţii cu adevărat favorabile? Dacă nu s-o conformat regulilor să nu ceară aplicarea corectă a ăstora… nu? Nu, dragi tovarăşi! Eu înţeleg că Ceauşescu a fost împuşcat la câteva minute după pronunţarea instanţei deşi scria negru pe alb că are drept la recurs. Dar asta nu înseamnă că o fost şi bine. Chiar dacă şi-o merita pe deplin. Că azi tragem în ţeapă un om vinovat, arzând pe rug statul de drept… mâine facem la fel… iar săptămâna viitoare prăjim unul nevinovat fără să ne mai intereseze ce a făcut el de fapt. Şi aşa o să ajungem în situaţia în care doar percepţia publică şi prejudecata o să condamne oameni pe bandă rulantă fără ca statul de drept să se poată opune. Şi asta pentru că el nu o să mai existe.

Noapte bună România!

Cândva ne-a plăcut de tine.