N-a apucat să se răcească bine Vadim că nişa lăsată de dispariţia acestui Napoleon din peisajul nostru politic a şi fost acoperită. Fideli principiului conform căruia România este ţara lui orice, aceşti băieţi s-au adunat de prin te miri ce văgăuni şi şi-au înregistrat construcţia politică.

Sigur, veţi zice: haideţi să râdem de gaşca asta de virgini coşuraţi şi dacopaţi, cum şi-au zis ei PRU, pentru că aşa începe cuvântul prună, fructul nostru naţional, tăiat de Burebista, sau ceva asemănător. Cum şi-au pus ei pe stemă un Vlad Ţepeş atât de hidos desenat în paint, încât îţi vine să crezi că trollează.

Pe urmă veţi zice, ca orice cetăţean onest plimbat pe la urne, să-şi facă, dom’le, toată lumea partid, că nu mă obligă nimeni să pun ştampila pe ei. Corect, aşa e. Doar că băieţii au dus trolajul la un grad de creativitate şi de plagiat istoric, cu tot paradoxul de rigoare, greu de aşteptat de la nişte minţi încete: şi-au făcut propria grupare paramilitară.

Acest Sturmabteilung de garsonieră confort 2 din Militari nu e înregistrat conform legii şi nici nu va fi vreodată. Pentru că ultima dată când am verificat, încă mai existau instanţe lucide în România. Cred. Sper. Nu, această Patrulă, condusă de ilustrul bătător de covoare Daniel Ghiţă va veghea că nicio bătrânică să nu rămână netrecută strada, ca niciun copil să nu se rătăcească în drum spre şcoală, ca niciun ţigan să nu tâlhărească şi, desigur, ca niciun islamist homosexual să nu răpească glia strămoşească.

Societatea românească are un fel aparte de a oferi mostre de umor involuntar, chiar când credeai că le-ai văzut pe toate. Problema va fi când noi, „cetăţenii oneşti plătitori de taxe şi impozite”, pe care ne doare în general la câţiva metri de cot cine cu cine vrea să se însoare şi ce religie are vecinul, vom fi strânşi cu uşa de cele două grupări devenite majoritare în viitorul observabil: fundamentaliştii sosiţi din Evul Mediu timpuriu şi patriotarzii care simt chemarea sfântă de a ne apăra de prima categorie.

Şi după ce ne săturăm să râdem de proştii din ambele grupuri, să ţinem totuşi minte că libertatea individuală nu e, se pare, un câştig ireversibil.