Vă aduceţi aminte de cursurile ălea de la 8 dimineaţa? Când începea facultatea iar primele două săptămâni sălile de curs erau pline precum pieţele publice când se ieftinesc strugurii. După vreo două săptămâni, observai cum tot mai multe bănci încep să pozeze nud pentru domnişori şi domnişoare – fără discriminări.

Explicaţia? După două săptămâni de lupte intense, unii încep să piardă războiul cu somnul. E de rahat să te trezeşti la 7, oriunde te-ai plasa în spaţiu, doar pentru a ajunge la ora 8 la facultate. Când îl vezi pe prof tăt fresh – ca ăl de portocale – îţi vine să îi dai una peste bot cu tratatul lui Chirică. Iar dacă se întâmplă ca acel prof să fie tocmai Chirică, atunci trebuie musai înlocuit tratatul cu xerox-ul după Francisco Deak. De s-ar petrece aiasta, ai vedea cum se deschide prima succesiune din invidie pentru carte (sic!).

E lipsit de sens. Ştiu. Dar trăznea una la un moment dat o zicală pe cinste – cafeaua de dimineaţă se consumă cel mai bine la prânz. Adică, subliniez de trei ori ca Mateuţ, înainte de culcare.

Semnat,

un student în an terminal.