Dacă cineva mai are naivitatea să considere că nu trăim într-o ţară plină de proşti, îi sugerăm cu mult drag să meargă să se trateze. Una din multele probe că executivul nostru e format din retardaţi (atenţie, retardaţi în domeniul juridic, nu vrem să jignim familiile nimănui) e OUG nr. 62/2010, cu care deschidem  ciclul “Ciobăneli legislative”. Din pacate, suntem foarte siguri că ciclul ăsta va avea o viaţă foarte lungă şi foarte fructuoasă.

Ok. Să o luăm gospodăreşte. De ce ne bip pe noi grija de această Ordonanţă? Păi, să vă zicem cu ce se mănâncă: prin lunga vara fierbinte a lui 2009, şi-a scos capu’ de prin monitorul oficial o lege la care îi spuseseră părinţii ei 221. Şi legea asta zicea că unii care au vechime în muncă pe la canal, au fost cazaţi prin ’58 la Sighet sau au fost la băi la Balta Brăilei, li se va restitui contravaloarea pe care au plătit-o atunci pentru “distracţie”. Că cică nu ar fi trebuit să fie taxaţi aşa de aspru fiindcă nu au vrut să înţeleagă cum e cu ideologia: “Fiecare după puteri şi fiecăruia după nevoi”. Ofcors (adică desigur pentru nevorbitorii de rusă), au început să apară litigii pe tema asta: adică MFP era chemat la judecată dreaptă, ca reprezentant al Statului Român, să dea banii înapoi pentru cazarea proastă pe care a oferit-o şi pentru supa de picioare în burtă pe care a servit-o. Buuun, până aici totu’ e clar, aşa că să nu o mai lungim.

Au fost şi nu prea soluţii finale de jurisprundenţă pe tema asta. În prezenta vară încă în derulare şi doar puţin fierbinte până acum (mai multă udă, decât fierbinte), au zis ceştilalţi iubiţi conducători: “Că adică cum dăm noi bani pentru aşa ceva? Ce e ălea despăgubiri morale? Aaaa, cică e, cum să nu e! Atunci dacă e, să e maxim 10.000 de Euroi!” Argumentul suprem: nici CEDO nu dă mai mult, aşa că ce vă mănâncă pe voi la principii? Aha! Deci CEDO e pentru voi o curvă, pe care o folosiţi când vă convine. Că de aia o luaţi zilnic de la CEDO, fiindcă o iubiţi, o respectaţi şi când nu vă trebuie vă ştergeţi de muci cu şi pe ea.

Şi-acum ajungem la concluzia pe care o poate trage căcatu’ ăla de justiţiabil care în nesimţirea lui vrea bani de la stat (Ce dacă te-or anchetat ăia cu smuls de unghii şi pumni în dinţi? Ce dacă dormeai cu haine ude pe tine şi vara şi iarna?): “Adică un şut în coaie şi 2 luni de arest fac maxim tot atâta cât zece şuturi şi 7 ani de temniţă grea?” “Da?”

“Atunci bine.”