Eu înţeleg că în doctrina românească s-au avântat la scris mulţi care cred că diicot-ul e ceva comision interbancar şi dna-ul ceva boală urâtă de piele. Asta nu scuză însă faptul că, de exemplu, în ultimul număr din Dreptul din trei articole de drept penal constaţi că cele mai de actualitate discuţii sunt reglementarea accidentului de cale ferată şi a trădării prin ajutarea inamicului.

Mai lipsea unul legat de noile controverse ale doctrinei pe tema furtului în timpul eclipsei parţiale de lună şi îl puteam înrăma. Pe director, zic.

Din punctul meu de vedere, şi nu numai (mai sunt unii din redacţie care stau şi se uită peste umărul meu ce scriu şi hămăie afirmativ), Dreptul e o revistă de duzină – cu mici excepţii pe care le fac cei care scriu chestii ok în ea.

Cred că viziunea lor editorială ar cam trebui să se schimbe. Nu de alta, dar vor ajunge să fie Click-ul revistelor de drept.